Faza gazoasă este urmată de faza de lichefiere şi topire a organelor. Cartilajele
laringiene şi traheale se separă între ele, suturile craniene se desfac, părţile scheletului se separă
unele de altele (în condiţii obişnuite de înhumare a unui cadavru, scheletizarea are loc în 7-10
ani). Temperatura crescută şi excesul de O2 favorizează putrefacţia.Mediul în care stă cadavrul
influenţează rapiditatea instalării putrefacţiei (regula lui Casper): modificările de putrefacţie ce
se produc într-o săptămână la un cadavru expus la aer = modificările ce se produc în 2 săptămâni
în apă sau în 8 săptămâni în sol. Regula lui Devergie: numărul orelor de expunere vara este egal
cu numărul zilelor iarna.
De asemenea evoluţia putrefacţiei la cadavrele înhumate depinde de felul solului:
cu granule mari, permeabilitate pentru aer şi apă - viteza procesului de putrefacţiei
creşte;
sol nisipos, argilos - scade viteza de putrefacţie;adâncimea înhumării: mică =
putrefacţie mai rapidă.
CITEȘTI
Medicina Legala -Disectii si Placere
RandomAm revenit cu o noua carte dupa muult timp de concentrare pe lene. Glumeam...Sper sa va placa.