11✒

1.3K 147 3
                                    

Salut, jurnalule,

      În ultimul timp Anne s-a dat la mine, foarte des, aproape în fiecare zi. La început nu mi-am dat seama că îmi face avansuri până nu mi-a zis Peter că Anne se apropie tot mai mult de mine în ultima vreme. Și chiar avea dreptate. De obicei când grupul nostru forma un cerc ca să vorbim o vedeam mereu pe Anne în fața mea, acum a ajuns în stânga mea. Și asta nu e tot, îmi cere mereu părerea pentru anumite chestii, pare mult mai interesantă de ceea ce îmi place, râde chiar și la cele mai proaste glume pe care le fac și alte lucruri pe care nu le mai înșir.
      Nu mă deranjează că Anne se dă la mine, relația noastră de prietenie nu s-a schimbat cu nimic de când face asta, dar îmi este teamă că poate ea nu va mai vorbi cu mine dacă nu îi răspund la avansuri, ca într-un final să formăm un cuplu. Iar dacă vom forma un cuplu și ne vom despărți ne vom strica prietenia.  Pe orice parte aș lua problema se ajunge la același lucru.
      Fiind foarte confuz de ce ar trebui să fac l-am întrebat pe Peter, el având experiență cu fetele, plus o soră mai mare. I-am explicat teoria mea de mai sus, iar el a analizat problema timp de câteva secunde.

     "Nu zic că e imposibil să se întâmple ceea ce ai zis, dar trebuie să ne gândim la ce se întâmplă și din perpectiva Annei" a spus Peter.

      "Și cum ar trebui să facem asta? Eu nu sunt în stare să văd asta din perspectiva ei!" am spus oftând.

     "Scuze, trebuia să zic că trebuie să mă gândesc. Tu de abia vezi lucrurile din perspectiva ta." După ce a zis asta a stat puțin pe gânduri.

      "Anne e o fată glumeață, deșteaptă, nici prea feminină, dar nici foarte băiețoasă. Din câte știu a avut 2 relații și mai vorbește doar cu unul dintre foștii ei, dar băiatul celălalt era un idiot." A înșirat câteva lucruri, apoi s-a pus din nou pe gânduri.

      "Ție ți-a dat niște semnale că îi place de tine ca tu să faci primul pas, din câte am observat eu."

     "Și? Ar trebui să fac primul pas sau ce vrei să spui?"

     "Nu, idiotule. Te prefaci că nu observi. Oricum nu observai dacă nu îți spuneam eu." Are dreptate, chiar nu observam.

"Ce soluție ușoară!"

"Ușoară pe naiba! Va trebui să te porți normal cu ea, ceea ce nu prea ai făcut în ultimul timp."

"Ba m-am purtat normal!" M-am revoltat imediat.

"Vlad, te-ai tot bâlbâit în ultimul timp și se vedea de la o poștă că te stresai să raspunzi la unele întrebări." A spus el încrucișându-și mâinile la piept atotștiutor.

"Normal că mă stresez dacă nu știu ce să răspund!" M-am revoltat din nou.

"Trebuie să încerci să fii la fel de indiferent ca întotdeaua." M-a sfătuit el.

"Cum să fac asta? Dacă se supără și nu mai vorbește cu mine?"

"Nu se va întâmpla asta. Trebuie să te porți doar ca de obicei, iar Anne va vedea că ești bătut în cap și va renunța sau va fi mai insistentă. Oricum, poate vei scăpa din a o respinge." A făcut o mică pauză. "Doar dacă nu o vezi pe Anne mai mult ca pe o prietenă."

"Nu m-am gândit niciodată la Anne mai mult ca la o prietenă. Nu am încercat să privesc pe nimeni așa niciodată!"

"Și de unde știi că n-o vezi ca pe o viitoare iubită dacă nu ai încercat să te gândești cum ar fi?" M-a întrebat el, iar asta m-a pus pe gânduri.

"Nu știu cum să fac asta." I-am mărturisit. El s-a uitat preț de câteva secunde la podea, gânditor.

"Să ni te imaginăm pe tine ca iubit. Nu ai prea face complimente, fiindcă ești prea naiv ca să observi când o persoană se străduie să facă ceva pentru tine, nu prea ai fii tandru, pentru că nu știi cum, nu ți-ai spune părerea prea sinceră despre unele lucruri de frică să nu superi partenerul, ești prea comod să ieși la întâlniri, ai..." l-am întrerupt, fiindcă deja auzisem prea multe. Peter mă știe mult mai bine decât mă știu chiar eu, iar tot ceea ce a spus e adevărat.

"Zic că ajunge. Oricum, nici tu n-ai fi un iubit prea grozav!" Am spus nervos. Peter doar și-a dat ochii peste cap și a râs.

      Sper că teoria lui Peter va ține iar Anne nu se va mai da la mine, fiindcă nu îmi doresc să stric prietenia pe care o avem.

_________________________________

Din păcate nu am murit și îmi pare rău că nu am mai postat!!




Jurnalul unui asexualUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum