Jurnalul unui asexual

25✒

Salut, jurnalule,

       Eu și Pete suntem de o săptămână împreună. Azi este sâmbătă și voi petrece weekendul la el. Încă nu le-am spus părinților mei despre relație, și nici nu știu dacă le voi spune vreodată, dar în seara asta Peter vrea să le spună părinților lui. Îmi făceam bagajul pentru weekend, iar el stătea pe patul meu mâncând jeleuri și povestindu-mi de meciul de basket pe care l-a avut ieri și l-a pierdut la diferența de 10 puncte. A dat vina indirect pe mine, fiindcă nu m-am prezentat și l-au pus pe Timmy Deaver în locul meu, ce era nou în echipă și a fost primul lui meci.

"L-am văzut pe tip când a dat probă și era chiar bun." Am spus eu.

"Probabil a avut emoții." A spus Pete ridicând din umeri. "Chestia e că a fost praf. 2 puncte le-a marcat el la începutul meciului pentru echipa adversă. Mă mir că l-a lăsat tot meciul." Am dat din cap că înțeleg, Pete fixându-mă cu privirea. Probabi voia să mă facă să mă simt vinovat. Nu prea mergea.

"Asta e, mai e și la anul." Am spus, împachetându-mi pijamaua și îndesând-o în ghiozdan.

"Mda, dar cine știe ce se mai întâmplă și anul viitor." Se trântise pe pat oftând.

"E ok, Pete. Nu-i capăt de drum." Am încercat să-l consolez.

"Chiar voiam trofeul ăla." A spus el șoptit.

      Era clar că era trist, dar nu aveam ce să-i fac. Nici nu știam ce să-i fac. Niciodată nu am fost genul de persoană care să știe cum să consoleze pe cineva. Mai ales nu cred că eram cel mai potrivit în acest moment, având în vedere că Pete dă indirect vina pe mine. Dar nu-i vina mea că n-am ajuns, e numai din cauza directoarei care m-a trimis la nu știu ce organizație să duc un contract, după a trebuit să aștept ca ăia să-l semneze, tot spunând că "mai durează 5 minute până apare directorul", ca mai apoi să mă întorc la liceu, după iar la organizația aia să le duc o copie. Ori de câte ori i-aș spune asta lui Peter nu-l face să-și schimbe părerea.
       Mi-am închis ghiozdanul și m-am așezat pe pat lângă el, luându-l de mână crezând că poate-l fac să se simtă mai bine, uitându-ne amândoi la tavan fără să spunem nimic. Probabil el aștepta ca eu să zic ceva, sau poate doar nu mai avea nimic de zis, ceea ce nu prea îi stătea în fire. Mi-am întors capul spre el și am observat că mă privea.

"La ce te holbezi?" L-am întrebat strâmbându-mă la el, iar el a râs.

"N-am voie să mă uit la iubitul meu și să mă gândesc cât de frumos e?" A spus el întinzând cealaltă mână și mâgâindu-mi părul blond. Am strâmbat puțin din nas, simțind cum obrajii mei se încălzesc ușor.

"Știi că nu-mi plac dulcegăriile!" M-am plâns, iar el a râs.

"Știu. Pot să te sărut?"  Am dat ușor din cap, iar el și-a lăsat mâna să alunece din părul meu până pe obraz, întinzându-se și unindu-și buzele cu ale mele într-un sărut scurt. Ne-am uitat scurt unul în ochii celuilalt, apoi ne-am ridicat ca să plecăm la el.

      Pete nu stătea foarte departe de mine, cam două străzi distanță. Mergeam la pas, ținându-ne de mână. Cred că toți vecinii știu că suntem împreună, doar părinții mei nu știu.

"Cum crezi că vor reacționa părinții tăi?" Îl întreb pe Pete, ca să știu și eu cam la ce ar trebui să mă aștept.

"Probabil bine. Mama mea cred că o să fie fericită, știe că te plac de vreo 2 ani."  M-am uitat surprins la el.

"Serios?" El a aprobat din cap. "Și a aflat ea sau i-ai spus tu?" Pete și-a dus mâna la ceafă.

"I-am cam spus eu. Eram hotarât acum 2 ani să-ți spun că te plac, dar nu eram sigur dacă e ok să fac asta așa că i-am cerut sfatul. Iar recent și-a dat și tata seama că te plac. Habar n-am cum, poate că i-a zis mama. Nu prea-i convine, dar nu are ce să facă." Am stat puțin pe gânduri. Deci nu o să fie surprinși. Ai mei cred că vor fi foarte surprinși.

"Și cum le vom spune?" L-am înrebat, iar el a ridicat din umeri.

"Pur și simplu. Nu mi-am făcut vreun text, dacă la asta te-ai gândit. "

      Am ajuns la el acasă și ne-am jucat pe Xbox până ne-a chemat mama lui la masa de prânz. Am coborât și toți erau la masă, mai puțin sora lui.

"Unde-i Maya?" Întreabă Pete.

"S-a despărțit iubitul ei de ea. Mai bine v-ați feri de ea, îi pică nervi pe orice băiat." A spus tatăl lui Pete.

"Mă duc să-i duc mâncarea." A spus mama lui Pete plecând.

"Nu-i corect că primește tratament special pentru asta. Eu și cu piciorul rupt mă punea mama să cobor la masă!" Se plânge Pete înrucișându-și mâinile la piept.

"Sunt de acord cu tine, dar mama ta tot o favorizează pentru că-i fata. E grea viața de bărbat fiule!" Spune tatăl său, ridicându-și paharul în aer dramatic, apoi luă o gură din el.

"E femeie-n toată firea, ar trebui să plece!" Spune Pete.

"Acum ce ai vrea să fac eu dacă nu o vrea nimeni?" A spus tatăl lui ridicând mâinile, iar noi am izbucnit în hohote de râs.

       După ce s-a întors mama lui Peter am început toți să mâncăm, părinții lui punând tot felul de întrebări despre cum a fost săptămâna noastră și alte lucruri. Pete s-a plâns în mare parte a timpului de problema lui cu cipsurile, iar după fețele părinților lui mi-am dat seama că-s mai mult decât obișnuiți. După masă Pete le-a spus că trebuie să le zică ceva.

"Eu și Vlad suntem împreună!" A spus el zâmbind, iar mama lui a scos un mic țipăt de bucurie și ne-a luat în brațe pe amândoi.

"Voiam să zic că nu o să-l suporți, dar îl suporți de la 5 ani încoace!" A spus tatăl lui, iar Pete a scos limba la el. "Hai să bem!" A zis tatăl lui și a deschis frigiderul, scoțând o sticlă de wiskey.

"Patrick, sunt doar niște copii!" L-a mustrat mama lui.

"Atunci beau doar eu!" A spus luând un pahar.

      Ne-am dus înapoi în camera lui Pete și ne-am așezat pe pat, Pete pornind televizorul.

"A mers bine!" A zis Pete, apoi amândoi am început să zâmbim. S-a aplecat spre mine și m-a sărutat scurt pe buze, apoi s-a desprins ca să-și apese iar buzele peste ale mele ceva mai lung. Așa erau majoritatea săruturilor noastre. Uneori erau ceva mai lungi, dar niciodată cu limba, fiindcă mă făceau să mă simt puțin inconfortabil. Pete a înțeles asta și mă bucur că nu-l deranjează.