Jurnalul unui asexual

29✒

Salut, jurnalule,

   A trecut ceva timp, am ceva de povestit. Îmi amintesc la început cum nu știam de ce mi-am făcut un jurnal, având în vedere că nu am o viață așa interesantă, iar pe parcursul a doar câteva luni totul a început să devină mai complicat. Oare faptul că am început un jurnal a provocat toate aceste evenimente? Universul se aranjază în așa fel încât să scrii ceva cât de cât interesant sau amintiri pe care vrei să le ții minte toată viața? Nu că ceea ce urmează să scriu ar fi ceva ce aș vrea să-mi amintesc, ba din contra, dar cred că necesită scris, fiind o parte din viața mea ce este un obstacol, un test, nici nu știu ce naiba este. Doamne, de când am devenit atât de profund? Poate doar încerc să trag de timp. Poate când o să am copii o să le dau jurnalul ăsta să-l citească și sporesc suspansul. Poate chiar o să fac asta. Poate ar trebui să nu mai scriu așa de mult "poate".

   Bun. În momentul ăsta mă aflu la Pete. Trebuie să recunosc că mi-a fost destul de greu să găsesc un moment în care să scriu în jurnal, fiind toată ziua împreună cu el, ba prin casă, ba afară cu prietenii noștri. Acum Pete nu se află cu mine, pentru că am avut un fel de ceartă, dar voi ajunge mai târziu la asta. El a plecat, iar eu mă aflu în baia pe care o împarte cu sora lui. Așa că voi încerca să mă grăbesc. Nu cred că-mi ține nimeni evidența cât stau la baie, dar totuși, dacă vine chiar acum sora lui și se mai întoarce peste 30 de minute și eu tot nu am ieșit? Niciodată nu petrec atât de mult timp, o să pară dubios. Oricum, stau la Pete de aproape o săptămână. Nu pot spune că-i deranjez familia în vreun fel, până la urmă îmi petrec timpul aici de când eram mic, merg și cu ei în vacanțe, sunt un fel de fiu spiritual pentru ei, nu sunt niciun fel de intrus. Unde m-aș simți intrus în acest moment este la mine acasă, având în vedere că îmi este interzis să mă întorc acolo. Acum voi începe partea interesantă.

   Deci tata mi-a spus să nu îi spun mamei despre relația mea cu Peter, și asta este ceea ce am făcut. Am fost amândoi foarte precauți în fața mamei (nu că am face noi cine știe ce oricum, doar îmbrățișări, ne ținem de mână și săruturi scurte pe buze ocazional). Oricum, ceea ce nu am luat în calcul este faptul că mama ar putea afla de la vecini, pentru că cine naiba s-ar gândi la asta. Doar nu vine acum nimeni de pe stradă să bată la ușă să spună "Fiul tău are iubit!", e o tâmpenie. Totuși, aparent fiul unei vecine ne-a văzut pe mine și Pete cum ne ținem de mână pe stradă și asta i-a oferit curaj să le spună părinților că e bi sau ceva de genul, nu sunt sigur. Această doamnă drăguță vorbea într-o zi cu mama și tata, iar dintr-o dată i-a trecut prin cap să le mulțumească pentru că băiatul ei s-a destăinuit datorită mie. Evident că mama mea i-a spus femeii că nu înțelege la ce se referă, iar tatăl meu a schimbat repede subiectul și femeia nu a mai insistat asupra a ceea ce a zis. Din păcate, mama nu este o femeie proastă și a notat faptul că tata a evitat o explicație. Odată ajunși în casă am putut auzi imediat țipetele lor. Niciodată nu mi-am auzit părinții certându-se așa că am coborât, fiind curios. În timp ce coboram scările puteam auzi cum mama țipa "Eu nu mi-am crescut fiul așa!" în mod repetat, refuzând să audă ce avea tata de spus. Odată ajuns în mijlocul conflictului amândoi s-au oprit și s-au uitat la mine.

"Vladimir, de ce ești într-o relație cu Peter?" M-a întrebat mama pe un ton ferm. Nu știam ce să răspund, doar îl priveam pe tata care nu zicea nimic.

"Ești doar confuz, nu-i așa? De fapt nu are cum să fii atras de un băiat, este împotriva firii umane. Eu nu te-am crescut așa!" A zis mama pe un ton aspru.

"Îmi place Pete." Am zis scurt, înghițind în sec când am văzut privirea încruntată a mamei. Niciodată nu am văzut-o așa, era înfricoșătoare.