Jurnalul unui asexual

8✒

Salut, jurnalule,

Câteva zile mai târziu, înainte să intru în curtea școlii Peter a venit pe la spatele meu și m-a tras după el până în parcul de lângă școală. Avea o față speriată și a spus că are să îmi zică ceva foarte important. Când am ajuns în parc m-a împins pe o bancă, iar el a rămas în fața mea.

"Nu o să îți vină să crezi ce am aflat!" A spus el pe un ton atât de îngrozit, încât mi se făcuse pielea de găină și mă panicasem puțin.

"Doamne, nici măcar nu știu cum să-ți spun!" S-a uitat într-o parte, mușcându-și buza. Era un gest pe care îl făcea la stres, așa că mi-am dat seama că era ceva grav. Nu l-am grăbit și l-am lăsat să spună în ritmul lui.

"Uite, Vladimir. Am aflat ceva..." A făcut altă pauză, probabil ca să îmi dau seama de gravitatea situației, mai ales că mi-a folosit numele întreg, ceea ce nu face aproape niciodată. S-a aplecat și mi-a pus mâna pe umăr.

"Știi că nu te atrag fetele și nici băieții?"

"Normal că știu, doar eu am ți-am spus!"

"Ei bine, am alfat că..." s-a oprit și s-a uitat într-o parte, evitând contactul vizual. Eram atât de curios, dar el tot evita momentul.

"Pete, te rog, încearcă să spui mai repede!" Peter a oftat și a luat mâna de pe mine.

"Te va șoca ceea ce voi spune. Și pe mine m-a șocat." A făcut altă pauză.

"Pete, te rog!" M-am milogit de el.

"Am aflat că ești zoofil." Mi-a picat fața, iar el a început să râdă. Am pierdut atât de mult timp pentru o glumă proastă de-a lui? M-am ridicat de pe bancă vrând să plec, dar Peter m-a luat în brațe prietenește, râzând în continuare.

"Hai nu te supăra! Am făcut o glumă. Ești asexual."

Mai auzisem de oamenii asexuali, chiar și la biologie, dar nu mă așteptam să fiu unul dintre ei. Acum avea logică.

"Ce-i? Nu crezi că așa-i? Dacă vrei să mai încercăm odată teoria mea, nu mă deranjează. Poate că trebuia să mergem puțin mai departe." Am început să râd.

"Ai cele mai bune glume!" Am spus, iar Peter a zâmbit.

"Bine că ți-ai dat seama că am glumit." Am râs împreună, apoi ne-am dus la ore.