Iubirea te schimba

Capitolul 4-Fuga de acasa

Sunetul stropirol de ploaie se love-au de pamant si provocau un sunet melodios. Acest sunet melodios al ploii numai persoanele sensibile, inchise in ele, antisociabile il pute-au auzii. Iar eu eram una din acele persoane. Am putin din fiecare.

State-am pe pervazul geamului si primeam stropii de ploaie cum aluneca pe geam.

Nu ma simte-am foarte bine astazi. Eram putin prinsa in ganduri si nu aveam chef de nimic. Tot timpu state-am in camera mea si nu prea comunicam cu parintii mei, incercam cat de mult pute-am sa par ca sunt bine si ca nu am nimic, dar mama simtea mereu ca e ceva inegregula cu mine. La un momentdat imi arunc privirea catre mainile mele. Semnele facute cu lama de mine, inca erau acolo. Cu cealalta mana am inceput sa mangai locul respectiv si sa trag aer adanc in piept si ea sper la mai bine pe viitor.

Va vine sa crede-ti ca am trecut prin atatea si inca reusesc sa sper la mai bine? Unii din voi poate veti spune ca sunt o adolescenta ca toate celelalte si ca toata lumea a trecut prin despartiri si acum sunt bine. Dar voi stiti ca poate si acele persoane au avut pe cineva care le-a ajutat sa ridice capu si sa vada binele ce il asteapta? Poate din cauza asta sunt bine acum.

O batatura usoara face contact cu usa camerei mele, iar apoi observ cum cleanta usii se lasa usor in jos.
Mama a intrat in camera mea sa imi aduca de mancare.

-Beatrice, esti bine?

-Da. Sunt bine.

Privirea mamei mele arata ca nu e sigura pe cuvintele mele.

-Stii ca daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva eu sunt aici.

-Da stiu.

Mama s-a indreptat spre usa camerei mele si a inchiso de pe cealalta parte. Am inceput sa mananc si sa ma gandesc ca poate starea mea depresiva ii afecteaza si pe cei din jur. Niciodata nu am suportat faptu ca eu pot face rau si celor din jur avand starea asta.
Niste cuvinte se auzeau de pe cealalta parte a peretelui. M-am apropiat de perete cu urechia si am incercat sa inteleg ceea ce se petrece. Parintii mei discutau despre mine. Nu intelege-am sigur ce spune-au, dar eram sigura ca nu este de bine. Dupa ce am terminat de mancat, am luat tava cu mancare si am dus-o la bucatarie. In urma mea aud niste pasi, mama venea catre mine.

-Ai terminat de mancat?

-Da.

Apoi il vad si pe tata ca apare.

-Trebuie sa vorbim ceva.

Ne-am asezat la masa toti si toti muschii mei au inceput sa tremure pe mine de teama la ce urma sa aud.

-Beatrice, noi stim ca tu nu esti bine. Se observa, nu te mai poti ascunde si vrem sa stim ce se petrece cu tine.

Am lasat capul usor in jos si ma gande-am cu ce sa ii mai mint. Dar nimic nu imi mai trecea prin cap.
Dupa cele cateva secunde de tacere ale mele, mama adauga cateva cuvinte.

-Tatal tau are dreptate scumpo, noi simtim ca nu esti bine si ne ascunzi ceva.

-Nu am nimic.

-O sa iti punem niste reguli.

A spus tata.

-Nu! Nu reguli!

-Atunci spune-ne ce ai patit.

-Nimic! Am zis nimic! De ce nu ma credeti?!

Si asa a inceput cearta noastra, care s-a transformat intr-un razboi monstruos.
M-am inchis la mine in camera si am inceput sa plang. Mi-am suparat parintii foarte rau si nu stiu daca ma vor ierta.
Era deja seara. Ploaia s-a potolit. M-am urcat pe pervaz si am privit intunericul de afara, care se lasa tot mai mult. O idee mi-a trecut prin cap. Bineinteles cred ca v-ati prins ceea urma sa fac. Am inceput sa leg materiale intre ele, sa fac o franghie foarte lunga, iar apoi an deschis geamu si am aruncat franghia pe geam. M-am prins de ea si am inceput sa cobor. In momentu in care am facut contact cu pamantu am trans franghia jos la mine si am luat-o la fuga.
M-am dus acasa la Alice. Stiam ca ea ma va intelege. Mereu a facut asta. In acea noapte am stat la ea. A doua zi, dimineata telefoul imi suna. Era mama. Nu i-am raspuns bineinteles. Sunt suparata pe ei. Sper ca ceea ce am facut eu sa nu ii supere mai rau ci sa le parar rau ce au facut. Dupa ce si Alice s-a trezit aceasta m-a condus pana acasa. Parintii mei erau tristi si nervosi. Alice a ramas la mine acasa sa vorbeasca, cu ei. Situatia s-a rezolvat. Cu totii ne-am impacat si eu am promis ca o sa discut cu ei problemele mele.

______________________________

Un zcomot puternic si o lumina rapida m-a facut sa imi deschid ochii. In timp ce priveam picaturile de ploaie se pare ca am intrat in amintirile de acum doi ani cand am fugit de acasa si parintii s-au suprat foarte tare pe mine, dar pana la urma Alice ne-a impacat. O iubesc pe fata asta, e ca o sora mai mare si mereu va avea un loc in inima mea.