Mâine va fi ieri

Capitolul 7

-Tati, ştii a cui e ziua mâine, ghici?

-Da normal,e ziua lui mami ,pe 22 iulie.

-Da ,ieri mi-a zis bunica ,am ştiut eu că ziua îi este vara ,dar nu am ştiut ziua.Aş vrea să-i fac o mică surpriză,am nişte bani în puşculiță şi vreau să-i cumpăr ceva şi nu ştiu ce .

-Cred că ştiu eu vino!

Normal că ştia ce vrea Felicia ,ştia tot ,ştia că acum ceva timp înainte să se despartă ,erau amândoi la un magazin de bijuterii ,unde Petru îşi reparase un ceas ,iar printre altele ,Felicia se uita tot timpul la o pereche de cercei din platină cu o piatră de culoare verde .Îi spuse atunci că dacă îi plac ,Petru îi cumpără, dar ea a refuzat spunând că nu dă banii pe ei numai aşa că va avea când să-i poarte.Ba da avea când să-i poarte ,avea bani chiar destui, dar aşa era ea nu îi plăceau cumpărăturile şi nici cadourile, dar pe acesta cu siguranță îl va adora.

Banii lui Tudor din puşculiță nu erau destui ,aşa că Petru îi mai lăsă din bani în puşculiță şi puse el cealaltă jumătate de bani .Spera ca ea să accepte.

Îi mai cumpăraseră şi un buchet de flori micuţ, dar minunat .Iar Petru mai luase o prăjiturică pentru trei persoane în care infipse o lumânare. Şi acum tot ce trebuia să facă era ca să o sune pe Felicia .

-Mami, pot să rămân până mâine dimineață la tati că au venit şi verişorii mei şi ne jucăm frumos.Te rog .Şi oricum mâine e sâmbătă.

-Dar tatăl tău ce zice, e de acord?

-Normal Felicia că sunt de acord .

-Bine atunci Tudor rămâi dar mâine când te trezeşti vii acasă.

-Mulțumesc mami ,te iubesc!

-Şi eu dragule.

Planul celor doi era ca să meargă pe la miezul nopții să fie primii care îi urează la mulți ani.

Nu-i plăcuse niciodată să-şi serbeze ziua, prin petreceri .Prietenii care îi erau apropiați ,familia ,veneau de bună voie,ba îi aduceau câte un cadou sau pur şi simplu îi urau toate cele bune.Pentru ea era minunat doar faptul că cei dragi îi erau aproape.
Avea multe teste şi lucrări de corectat, ea lucra şi pe timp de vară, dar uneori,iar anul acesta se nimerise să aibă 3 săptămâni de lucru ,care se intersectau şi cu ziua ei.Era cam neplăcut dar nu avea ce face.Ştia că va trece de miezul nopții când va termina un set de lucrări.

Era aproape miezul nopții când cei doi ajung acasă.Trecuse demult ora de culcare a lui Tudor ,dar acesta era nerăbdător să-i cânte mamei.

Cu cheia de rezervă pe care încă o avea Petru ,cei doi intrase în casă şi merse tiptil până la biroul Feliciei unde aceasta lucra de zor. Ea nici nu observase cât e ceasul ,era prea concentrată .

Era miezul nopții era momentul când ea trece la o nouă vârstă şi era total acaparată de acele lucrări. Era ziua în care ea implinea 34 de ani minunați.Iar oricât de supărată ar fi le Petru şi nu ar mai vrea să-l vadă ,el tot nu putea sta deoparte în acea zi specială pentru ea .

Dintr-o dată un sunet de copil se auzi.Era Tudor care a început să-i cânte la mulți ani.

-La mulți ani, cine să trăiască mereu ,cine să trăiască, la mulți ani, mami să trăiască, mămica mea să trăiască, daaaaa!

Pe momnet se speriase, dar când l-a văzut pe Tudor ce implicat e ,i-au dat lacrimile de bucurie.Tudor avea în mâini prăjitura cu lumânările. Iar Petru avea cadoul şi florile, care după i le dădu lui Tudor după ce Felicia luase prăjitura.