Mâine va fi ieri

Capitolul 10

După ce au terminat în grădină, Tudor şi Petru au mers în casă ca să se uite la un film.

-Ce frumos e filmul,atâta mă râd la el ,chiar e foarte drăguț.

-Da ,mai ales cum vine piticul ălă şi le tot varsă apa bătrânelor .

-Mami ,nu vii să te uiți şi tu ?

-Nu pot dragule ,am treabă.

-Bine mami ,tu mereu ai treabă.

-Ok Tudor ,mereu am treabă ,dar chiar am acum ceva proiect de făcut şi nu pot ,o să mă uit altădată.

-Ai putea veni şi tu măcar puțin  să stai cu noi ,spuse Petru foarte drăguț când observă cum se uită Felicia înmărmureşte.

-Auzi ,mi -e nu -mi zici tu ce să fac,deocamdată mă descurc singură nu am nevoie de părerea ta sau mai mult de ajutorul tău ,tu ai venit să stai cu Tudor, nu e treaba ta ce fac eu ,ia te rog să dictezi ordine la tine acasă şi la păpuşa ta căci cu mine nu -ți merge ,între timp se ridică Petru şi merge către biroul Feliciei pentru ai spune să vorbească mai încet că-l sperie pe Tudor.

-Felicia ce ai ,vorbeşte mai încet ce e cu tine ,am zis doar aşa şi tu îmi sari rapid în cap ,de câte ori să îți mai repet că nu mai am de a face cu aia de multă vreme,da?

-Da sigur ,hai să nu uităm că ne -ai lăsat pe Tudor şi pe mine şi te -ai  dus la curva aia ,să ştii că eşti un nesimțit ordinar şi fac aista pentru Tudor ,dar credemă că mi-e silă de tine.

-Eu nu v-am lăsat  pe niciunul ,aista fost o rătăcire de moment, eu înainte ca tu să afli m -am despărțit de ea tu nu înţelegi nici măcar nu m -am culcat cu ea până după ce ne-am despărțit noi ,doar ne întâlneam atât ,nu ştiu ce am văzut la ea credemă şi îți dau dreptate despre ce ai spus de mine.Eram beat când am întâlnit-o tu nu erai acasă şi am ieşit în oraş cu băieții ,tu ştii că eu nu beau de obicei şi nu ştiu ce a fost cu mine ,voia doar bani de aia a şi plecat a furat de la mine nişte bani şi un ceas ,pentru că eu nu îi dădeam nimic ,ea a şi insistat să se mute la mine,mă urăsc enorm pentru ceea ce v-am făcut şi sufăr enorm şi de aia cred că tu mă vei ierta niciodată ,dar eu nu vă las orice ar fi să ştii asta chiar dacă ai să te împotriveşti mereu ,o să mă țin de voi mereu pentru că sunteți ai mei ,eu vă iubesc ,dar îți accept orice decizie vei lua ,eu tot lângă voi o să fiu mereu.

-Te rog frumos să ieşi nu mai vreau să aud nimic mi-a fost de ajuns pe ziua de ajuns pe ziua de azi.Nu mai pot să te ascult ,eu nu ştiu dacă tu minți s-au spui adevărul tot ce eu simt e că nu mai am încredere în tine destulă.A spus ea cu o ultimă răsuflare,până să-i arate uşa pentru a putea pleca.

-Iartă-mă sunt un bou ,cum vrei tu dar iartă-mă şi chiar dacă nu acum eu o să te aştept mereu .

-Credemă că nu vreau să te urăsc dar tu îmi provoci aşa ceva .Taci şi ieşi odată.

Cu coada între picioare a mers l-a luat în brațe pe Tudor i-a urat noapte bună şi a ieşit ,simțea că a distrus-o şi că nu-l va mai ierta, dar nu se v-a lăsa niciodată ,o iubea, îi iubea ,va fi mereu acolo pentru ei .

Felicia l-a dus pe Tudor la culcare ,iar după s-a închis în baie acolo unde a plâns din nou până nu a mai avut nicio lacrimă.

Petru a făcut turul oraşului cu maşina, era foarte stresat şi nu îşi găsea locul ,dorea să meargă înapoi dar nu putea ,îi era scârbă să se ducă la apartament aşa  că singurul loc unde se mai poate duce era la ai lui acasă.

Ajunse acolo chiar în timp ce ei erau pe sfârşitul cinei ,intră în casă şi merge direct la scaunul mamei sale se pune în genunchi şi plânge ,fiind mereu atras de părinții săi, erau singurii oameni înafară de Felicia cărora le putea spune orice şi putea chiar şi plânge.Imediat cei doi îşi dau seama de ce el venise aşa tulburat şi îl alină.

-Gata dragule ,asta e dacă îi vrei cu adevărat înapoi trebuie să lupți cu toți dinții.Hai nu mai plânge te înțelegem perfect şi suferim cu tine.

-Nu mai pot mamă ,dar niciodată nu mă voi lăsa vreu înapoi tot ce am avut şi regret nespus ziua în care m -am lăsat dus de  val.

...
-Sylvia,eşti acasă?

-Da dragă, de ce?

-Pot să vin până la tine?

-Desigur te aştept.

De când a luat curba de pe strada de la Universitate o maşină verde închis se tot ține după ea nu ştia cine dracu poate să fie ,că ceva student  care să aibă drum unde mergea ea nu era ,era vacanță ,ea merse doar până la secretariat pentru a duce un dosar.

-Vai ce frică mi-e Doamne ăsta se tot ține după mine,nu are cum să fie Petru că  el nu are area maşină şi acum nu e nici în oraş,of numai psihopatul ăla de Filip să nu fie vai .

-Sylvia deschide!

-Acum vin!

-Vai cineva mă urmăreşte cu o maşină verde ,hai în casă nu te uita ,ne uităm de pe geam mi-e are aşa frică nu mai pot ce mă fac ,de la Universitate se tot ţine după mine şi uite că a oprit acolo după copac.

-Stai linişteşte-te ,cine poate fi ,Vlad!

-Da iubire,Felicia ce faci ,ce ai fața asta de groază.

-Hai termină şi tu ,mă urmăreşte cineva cu maşina.

-Ce maşina?

-Aia verde de după copac .

-Petru nu cred că e.

-Nu cred nici eu dar totuşi am o presimțire în legătura cu cine mă urmăreşte.

-Cine Doamne? speriată spuse Sylvia.

-Am un student la ora mea din ultimul an şi mi-e aşa frică de el că s-a dat la mine mi-e frică nu mai pot.

-De ce nu ai zis nimic ?Nouă,lui Petru, să sesizezi poliția.

-Am crezut că va termina ,am crezut că mă ameninţă doar pentru o lucrare finală,dar şi după.

-Unde e Tudor ,e tot la doamna Dorhan ,la mama lui Petru,nu?

-Da mai stă două zile şi acum că sunt singură mi-e mai teamă.

-Zii lui Petru!

-Nici vorbă.

-Of ,atunci stai la noi să vedem dacă pleacă ,mi-e frică să nu ți se întâmple ceva.

-Mulțumesc Sylvia şi vă rog  să nu spuneți nimănui deocamdată până rezolv să ştiu cine e şi ce vrea .