Mâine va fi ieri

Capitolul 9

-Domnule Petru,mă scuzați e cineva ,un client i-am spus să vă aştepte în biroul dumneavoastră.

-Mulțumesc Daria,vin imediat.

Era o zi tare lungă pentru Petru la muncă,o zi cu multe contacte, înţelegeri. Tocmai urma să negocieze un contract cu un milionar ,ce îl privea un imobil, un bloc cu 20 de etaje din centrul din Seatle, bănuia că în birou la el era chiar acel om şi aşa era .Era omul ce îi cauza probleme în ultima perioadă,fără ca el să ştie cine e,era Marc Jacob.

-Bună ziua!

-Bună ziua!Mă numesc Marc Jacob şi tocmai ce am vorbit cu dumneata la telefon despre ceea ce doresc să achiziționez.

-Da domnule Jacob,Petru Dorhan ,agent imobiliar, încântat de cunoştiință.

-De asemenea! Cum am discutat şi la telefon şi prin email-uri şi cu partenerii dumitale cred că rămâne doar de semnat contractul, nu?

-Sigur ,toate actele sunt pregătite, termenii condiționați, rămâne doar atât.

-Banii se vor depune în cont imediat ce eu semnez, nu vă faceți vreo problemă!

-Semnați aici,aici şi aici !Vă mulțumesc mult domnule Jacob,este un parteneriat pe cinste. Nici nu bănuia Petru că se afla mână în mână cu duşmanul.

-La revedere!

-La revedere!

La ieşirea din birou ,fix în acel moment tatăl lui Petru a venit până la el pentru a discuta ceva în privința lui Tudor şi a Feliciei, când dă nas în nas cu Marc.

-Ce cauți aici!

-Am avut o afacere cu fiul tău ,nimic mai mult.

-Ieşi rapid !

-Stai liniştit, acum plecam.

Mai aveau puțin şi se luau la bătaie pe hol ,spre uimirea lui Petru.Au privit amândoi cum Marc pleca.

-Tată ce ai cu omul acesta, văd că vă cunoaşteți!

-Da ,nu am nimic ,doar atat îți spun să fii atent la el ,dacă ați încheiat un contract ceea ce tocmai cred că ați făcut ,să fii cu ochii în patru.

-Tată ştii că sunt atent mai mereu la contracte, doar semăn cu mama şi cu tine.

-Vreau să discut ceva cu tine rapid, e vorba de Tudor şi Felicia.

-Ştii că e un subiect mai delicat pentru mine,dar bine ,te ascult.

-Ştiu că îți petreci timpul cu Tudor ori de câte ori te lasă Felicia şi ea chiar te lasă când zici tu ,dar eu te rog să îți reglezi cu ea tot, se vede că încă vă iubiți, iar ea ...of ,mi-au spus nişte vecini că se chinuia să repare clanța de la uşă şi să-i repare frâna de la bicicleta lui Tudor .Te rog încearcă s-o ajuți ,ştiu că e încăpățânată ,dar nu lăsa numai după voia ei ,încearcă  să-i recâştigi încrederea ,implicăte mult mai mult.

Petru stătea gânditor, cu fața în pământ ,era atât de amăgit, amuțit la spusele tatălui său încât nu-şi găsea cuvintele.

-Ştiu că trebuie să o fac să aibă din nou încredere în mine,mi-e aşa greu s-o văd că se  chinuie şi nu mă lasă s-o ajut ,sper şi cred că o s-o fac să se simtă din nou ca înainte ,o iubesc enorm ,la fel şi pe Tudor.

-Aşa trebuie să faci ,să -i areți că încă îi iubeşti  enorm pe amândoi şi o să-şi dea seama că ai făcut o greşeală  pe care ea o poate ierta ,care nu a fost din vina ei ,ci din prostia ta,ai lăsat-o pe curva aia să îți sucească minţile.Vezi ce faci ,plec căci am de mers la mall să-i cumpăr un cadou mamei tale de ziua ei.

-Eu i-am luat deja.Pa tata şi îți mulțumesc enorm.

-Pa dragule!

Azi vorbise cu Felicia ca să stea puțin cu Tudor să se uite la un film .Ea acceptase cu condiţia ca filmul să nu fie lung şi nepotrivit vârstei sale.

Pe la ora 5 dupămasă  ajunse la ei acasă şi o surprinse pe Felicia în timp ce muta nişte  pitici de grădină  şi planta nişte flori albastre.

-Cine draci m-a pus să vă mut ,nu credeam că sunteți aşa de grei,of ...Atunci simți o mână cum îi  atinge mâna ei din spate.

-Lasă-mă pe mine te rog.

-Nu.Nu a apucat să zică nu căci el i-a luat  piticul din  mână iar ea a ripostat şi piticul a căzut pe două degete ale ei de la mână,s-a julit şi a început să-i curgă sânge.

-Auu, eşti fraier !

-Scuze,dacă tu nu erai aşa încăpățânată...

-Du-te dracului.

-Vino să te bandajez repede.

-Nu am nevoie. Du-te la Tudor cu el ai treaba nu cu mine.

-O ba da ai nevoie de mine chiar acum.

A luat-o de mână şi a dus-o în casă a luat nişte bandaje şi dezinfectant,apoi a rugat-o să se aşeze şi să-l lase s-o bandajeze.

-Mai încet că mă doare.E numai vina ta.

-Nu prea cred că-i numai vina mea,dar totuşi iartă-mă ,crezi că am vrut să pățeşti ceva chiar aşa nebun mă crezi.

-Acum te cred de orice în stare.S-au privit amândoi în ochi ,iar Petru a văzut nişte lacrimi în ochi ei, poate de durerea de la degete ,poate de la sentimente ,nu ştia.

-Te rog nu plânge ,iartă-mă.Îi şterse cu o mână lacrimile şi o luă în brațe .

Ea nu se împotrivi ci îi răspunse la îmbrățişare.

-Hai să te termin de bandajat şi o să mă duc să termin ce ai început.

-Nu ,trebuie să stai cu Tudor .

-O să mă ajute să pun acele flori stai liniştită.

El o manevră atât de delicat şi suav.

-Mulțumesc.Când prinse ea a se ridica îi puse mâna pe obrazul lui şi-l şterse de rimelul cei curse atunci când a plâns .El i-a luat mâna în palme şi a pupat-o.

Pe scări apăru Tudor şi se uita atât de frumos la ei încât fugi repede şi îi luă pe amândoi în brațe.Era fericit să-i vadă aşa căci nu i-a văzut demult ,iar înainte îi vedeau mereu.

-Ce zici Tudor vrei s-o ajutăm pe mami afară să plantăm floricele şi să mutăm piticii de grădină.

-Daaa,era aşa de bucuros. Mami ce ai la mână?

-M-am lovit puțin nu e nimic grav stai liniştit îngeraşule,m-a bandajat tatii.

-Vreau şi eu să mă bandajez să fiu ca mamii să nu fie singura.

-Păi atunci mă bandajez şi eu să fim toți trei ,ce zici ?

-Yupiii.

Felicia stătea amuțită şi le zâmbea amândurora.