Mâine va fi ieri

Capitolul 5

Când se trezise Petru ,direct acest lucru şi l-a amintit.A observat aseară că Felicia încă purta verigheta, ceea ce şi el făcea şi a rămas surprins. A mai observat că ea nu a luat fotografiile de prin casă ,doar un tablou din dormitor l-a pus cu fața în jos,bine poate nu le-a luat pentru a nu-şi pune Tudor întrebări.

Totuşi ea a pus acel tablou cu fața în jos chiar ziua trecută,deoarece mereu când stătea în pat se uita la tablou şi nu mai putea.Acest lucru îl observase Petru când a mers să îşi ia acele tricouri.

În timp ce se gândea la acele lucruri ,bruneta Sonia era goală puşcă sub cearşaful  lui .Se tot gândea dacă acea fată simte ceva pentru el .Dar de fapt ea voia doar banii lui .Cât de prost era că nu-şi dă seama de ceea ce fata vrea defapt.Îi trecea prin cap posibilitatea ,dar se gândea că acea fată nu ar face aşa ceva pare prea inocentă. Îşi dorea ca Felicia să-i fie în locul Soniei,dar nici el nu era sigur de ce făcea.

Voia să o recucerească pe Felicia ,să-i dea din nou încredere ,dar primul pas spre aşa ceva era  să se despartă de Sonia .S-a cam ataşat de ea de vreo 5 luni încoace şi îi era greu, dar ştia că aşa e mult mai bine.

-Bună dimineața Sonia!

Ea zâmbise şi nu zise nimic.

-Sonia vreau să discutăm,ştiu că ți-e greu, dar vreau să ne despărțim, totuşi este o vârstă între noi ,eşti mult mai tânără ai un viitor şi ar fi mai bine aşa.

-Nu ne despărțim ,ce ți-ai venit ,eu simt ceva pentru tine ,cum poți...

În acel moment puteai să-i dai un premiu Oscar pentru acea scenă.Dar se pare că pe Petru l-a păcălit. Acesta i-a cerut iertare ,iar totul a revenit la cum era.Cât de prost era .
...
Câteva zile au trecut. Timp în care Petru s-a ținut de cuvânt în privința lui Tudor.

Astăzi, Sylvia şi soțul ei ,Vlad
au invitat-o le Felicia să ia cina în oraş împreună cu ei.Ea cu greu a acceptat.L-a lăsat pe Tudor la mama sa în acea seară şi s- a pregătit pentru acea cină. Şi-a luat o rochie simplă de un albastru deschis şi o pereche de balerini negri,acea rochie îi amintea de ochii lui Petru.Părul îi era lăsat pe spate ,având dor nişte bucle lejere.

-Hei ,salut dragilor!Când ea ajunse la restaurant, cei doi erau deja acolo.

-Bună,Felicia ,ia loc!

Totul părea aşa de bine.Cei doi au scos-o pe Felicia din acea stare de tristețe în acea seară.Chiar au făcut-o să râdă.

-Doamne ce văd, să nu vă întoarceți vreuna acum în spate.Ele doua erau una lângă alta ,față-n față cu Vlad şi cu spatele către intrare.

-Ce e,zise Felicia ?

-Vai să nu vă întoarceți că e destul că m-a văzut pe mine.

Sylvia nu a mai putut de răbdare şi s-a întors .Când a dat de privirea lui Petru care îi privea deodată s-a întors spre Felicia.

-Vai de mine,e Petru cu curva aia.

-Vorbeşti serios ?Felicia era surprinsă total.

-O Sonia ,hai să plecăm de aici .Deodată el nu mai ştia ce să facă.

-Nu merg nocăieri stăm aici.Până şi ea o observase pe Felicia şi de aia căuta să răsuceasă cuțitul în rană.

Felicia era aşa de tensionată.

-Eu plec!

-Nu ,pentru asta nu pleci ,dă-le pace va veni şi ziua când va regreta, zise Sylvia.

-Se vede de la o poştă că e paraşută şi vrea doar bani.

-Tu încă mai vorbeşti cu el?Îl întrebă pe Vlad.

-De când voi v-ați despărțit doar de două ori,iar de fiecare dată ne-am certat.Dar tu pe ea ai mai văzut-o?

-O dată ,am găsit -o pe facebook, o cheamă Sonia Imre,cică e fotomodel.

-Vreau să vă zic ceva amândurora, nu vreau să vă supărați dar eu cred că ştiu de când umblă  cu ea.

-De vreo 5 luni!zise Felicia .

-Cam  aşa ,mai exact din ziua când am ieşit mai mulţi în oraş,când s-a organizat  campionatul ăla de volei,nu cred că erai acasă ,într-adevăr am cam exagerat toți cu băutura şi la un moment el dispăruse, m-am dus să văd pe unde e şi barmanul  mi-a zis că a plecat cu o domnişoară. Eram beat nici nu am realizat ,dar peste câteva zile l-am întrebat şi a negat tot.Îmi pare rău că nu ți-am spus eram convins că nu m-ar minți. Iar când ai aflat tu m-am certat urât cu el.

-Nu-i nimic ,te cred ,aveai încredere în el ca şi mine.

-Felicia vii cu mine până la baie?

-Sigur .

Ele s-au ridicat şi au mers la baie.Sonia le -a văzut şi s-a dus şi ea.Toată scena a fost văzută de Vlad .Care s-a gândit să meargă la Petru să vorbească cu el.

-Nu ştiu cât de nesimțit poţi să fii ca să vii aici cu prinţesica asta.

-Am vrut să plec ,dar ea nu a vrut ,ce vrei să fac?

-Văd că te cam joacă pe degete.Mi-e silă de tine.

Petru nu a mai zis nimic ,doar a înghițit în sec şi a privit lung cum Vlad cel mai bun prieten al lui pleaca de lângă el.Atunci s-a gândit câtora persoane dragi le-a făcut rău în acea perioadă.

Când Felicia şi Sylvia să iasă  de la baie atunci a intrat Sonia şi şi-a băgat mâna înaintea Feliciei, iar Felicia a făcut pe necunoscuta.

-Pardon ,vrem să trecem.

-Hai nu te preface că nu ştii cine sunt,ştii foarte bine.Auzi am o propunere pentru tine.Dă-i pace lui Petru  s-au o să ai dea face cu mine.

-Stai liniştită prințeso ,e doar al tău acum poți să io sugi cât vrei,e numai al tău .Acel cuvânt a ieşit pe gura Feliciei, necontrolat, ea nu obişnuieşte să vorbească aşa.

-Cu mine nu vorbeşti aşa zdreanțo că te lipesc de perete.Acum pe mine mă iubeşte.Măcar eu fac chestia asta tu nu ai făcut-o.

-Uşor păpuşa că de îmi bag eu mâna în părul tău ,cheală te fac.Toți ştim că te culci cu Petru pentru bani,dar stai liniştită ,când o să-şi dea seama cine eşti va fi rău pentru tine.A intervenit atunci Sylvia ,era şi ea furioasă. Hai Felicia să plecăm!

-Două proaste, vai de voi!

-De îți dau eu două îți cade tencuiala de pe față.Atunci Sylvia s-a apăsat cu tocul de la pantof pe piciorul Soniei, iar ea a scrâşnit din dinţi de  durere.

-Eu plec nu mai pot să stau,pa şi vă mulțumesc pentru această seară.

-Pa !De ce nu mai stă?

-Am dat nas în nas cu curva aia în baie şi ne -am cam contrazis puțin cu ea.

Felicia a fugit repede în maşină unde a început să plângă şi a plecat acasă.Se simțea cea mai umilită femeie din lume,de cea mai josnică femeie  pe care o cunoscuse.
Sonia s-a întors la masă şi s-a prefăcut că nimic nu s-a întâmplat şi s-a tot linguşit pe lângă Petru ,făcându -le silă lui Vlad şi Sylviei, noroc că Petru era simţit şi nu a răspuns gesturilor Soniei.