"Dădaca" Unui adult

Capitol 11

《《《《 PERSPECTIVA LUI JIMIN《《《《

-Mă iubești?

- Ahh...

Stau și mă gândesc la ce să-i răspund. Subiectul era delicat.

-Da. Da , te iubesc. Îi spun cu rețineri.

- Jimin, nu te juca cu mine. Cum adică mă iubești?

-Te iubesc , pufuleț , ca dintotdeuna.

-Aa... "Ca dintotdeuna " ... Repetă ea.

Stau și mă gândesc la ce să-i spun. Ar fi prea devreme să îi spun că m-am îndrăgostit de ea. Mai bine o las așa deși cred că știu la ce se gândește ea.

-Atunci...că am clarificat...Umm.. Noapte bună , Jimin.

-Noapte bună , pufuleț!

Fata vrea să închidă dar apelul nu se sfârșește. Pun telefonul la ureche și aud zgomote. Păreau a fi suspine.

-Ști ce nu înțeleg? Că tu mi-ai spus asta și când erai în little space, Jimin! Spune ea dintr-o dată.

-Umm...Da. Îmi aduc aminte.

-De ce..?

-Pentru că te iubesc. Adică tu erai singura persoană pe care o vedeam zi de zi. Singura persoană cu care dormeam și singura persoană pe care o strângeam în brațe. E normal să-ți spun că te iubesc,nu?

-Jimin..

-Tu erai practic "mămica" mea , nu? Spun rânjind.

-O "mămică" nu îl atinge pe fiul ei cum te-am atins eu pe tine.

Îmi scapă un scâncet printre buze când a pronunțat acele cuvinte. Mi se derulau în minte acele momente de slăbiciune pe care le-am avut.
Îmi pun mâna pe pantaloni pentru că ce era sub începuse să miște.

Ce efect ai tu asupra mea...

-Jimin..? Mai ești?

-Um..da. Aici sunt.

-Mhm..

-Deci...nu ai fost o mămică dar pot spune că ai fost o dădacă bună. Ști să faci un copil fericit.

Foarte fericit.

- Mulțumesc.

După câteva momente de liniște îi spun fetei că vreau să dorm. Ea îmi dă voie apoi îmi spune să mănânc înainte și să închid geamul pentru a nu răci. Este atât de grijulie.

Evident că nu am ascultat-o . Mi-am făcut un duș scurt apoi m-am aruncat în pat și am stat acolo până a doua zi.

M-am îmbrăcat în blugii strâmți și tricou iar în rucsac mi-am luat echipamentul.
Restul după-amiezei am petrecut-o la sală cu clienții mei.

Seara , când merg spre casă, mă întâlnesc cu cineva cunoscut.

-Heii! Ce faci omule? Spune Taehyung bâtând palma cu mine.

-Bine , Tae, merg acasă. Tu ?

-Merg la magazinul din colț. Lui Jungkook îi e poftă de struguri și ști că nu-l pot refuza pe micuț .

Micuț..? Aaaaa!!!

-Da. Rânjesc. - Încă e un little?

-Da. Chiar sper să nu iasă prea curând . N-am petrecut mult timp cu puiuțul meu și ...

Deja nu îl mai aud pe Taehyung despre ce vorbea. Îmi aduceam aminte de vorbele Ioanei când eram și eu un little : " puiule " , " ne ghemuim" , " iubirea mea" , " îngeraș" . Îmi aduceam aminte și de toate acțiunile ei care de fiecare dată mă făceau să mă simt iubit. Săruturile ei erau atât de simple și banale dar eu le simțeam a fi de milioane. Poate și din cauza stării pe care o aveam. Eram practic un copil.

- Hai că trebuie să plec ... Umm..Cu Ioana ai vorbit? Cum se simte? Când a plecat Jungkook era foarte tristă dar când și-a dat seama că te mai are pe tine era dispusă să facă orice să te păstreze în little space.

Îmi înclin capul.

-Orice,orice?

-Da...Dar din câte observ n-a putu să...

Îl întrerup tăindu-i vorba imediat.

-Ba da.

Taehyung a rămas mirat.

-Serios? Îi era atăt de teamă să nu își bată joc de tine. Spunea că ești prea inocent.

Atât de grijulie.

Mă pufnește râsul când aud ceea ce gândea fata.

- Inocent? Spun râjind.

- Ea te vedea ca pe un îngeraș cuminte. Dar sincer să fiu ...chiar erai cuminte în preajma ei. Spune el rânjind.

-Oh.. Dar cum trebuia să fiu? Obraznic? Spun râzând .

-Nu spun nimic dar și Jungkook este foarte schimbat de când a stat cu Ioana.

-Schimbat?

- În bine. Schimbat în bine. Nu știu ce vă făcea dar ...

Ne iubea..

- În fine.. Mi-a spus în ziua în care ai plecat de la ea că ți-ai revenit la normal. Era puțin tristă dar..

Puțin..?

-Hai că am plecat . Nu vreau să-l fac pe micuț să aștepte. Pa-pa Jimin!

-Pa , Tae!

Urc cu liftul la etajul unde stăteam. Descui ușa încă gândindu-mă la spusele ei.

" Prea inocent să îmi bat joc " 

Adorm cu aceste cuvinte în gând.