"Dădaca" Unui adult

Capitol 24

Răsuflu adânc înainte să intru pe ușa de la intrare. Mi-e teama de ce s-ar putea întâmpla având în vedere că stau cu un criminal în casă iar criminalul acesta este iubitul meu.

Pășesc pragul uși intrând înăuntru. Era liniște. Prea liniște.
Mă uit în jur și nu observ nimic ciudat așa că mă îndrept spre bucătărie pentru a aranja cumpărăturile pe care le făcusem înainte de a ajunge acasă .

Puneam cutia de lapte în frigider iar când mă întorc îl observ pe Jimin în pragul ușii.

-'Ana!

Respirața mi se taie și mă dau un pas înapoi.

Controlează-te!

Conștiința mea avea dreptate, trebuia să mă controlez și să am grijă la comporament. Nu trebuia să risc nimic sau să-i arăt că știu ceea ce a făcut.

Micuțul vine spre mine și mă apucă de mână. Se uită în ochii mei iar privirea lui părea aceeași privire drăgălașă ca întotdeuna.

-De ce te uiți așa la mine? Am ceva pe față? Spune el rânjind.

-N..nu..Jimin.

-Huh..?

El se miră apoi îmi pune mâna pe gât apropiindu-mă forțat de el.
Îmi pun mâna pe pieptul lui și îmi feresc privirea , arătându-i obrazul.

- Mm?? 'Ana..? Ce faci? S-a întâmplat ceva?

-Nu , Jimin.

Mă îndepărtez de el făcând pași în spate dar el se apropie de mine cu câte un pas la unison cu pașii mei.

-Am nevoie..să te..sărut, 'Ana. Mi-e dor. Te rog..

Îl scanez , privindu-l profund , nevenindu-mi să cred că unul ca el poate omorâ pe cineva.

Gândul că el va fi găsit și luat de poliție îmi făcea ochii să se ude. Mă șterg rapid dar Jimin pune mâna pe umărul meu uitându-se confuz la mine.
Îmi pune mâna pe maxilar și-mi trece degetul cel mare peste buza inferioară.

-De ce plângi..?

-Nu..nu o fac. Tu de ce ai urme pe gât? De unde ai hainele astea pe tine? Nu le aveai în dulap.

Înghit în sec iar Jimin își lasă capul în jos.

-'Ana..îmi pare rău..

-De ce..?

- Am..am făcut lucruri...rele... 'Ana..iartă-mă.

- Ce ai făcut?

-Lucruri...

Mă uit în ochii lui ținându-i capul cu o mâna , atingându-i obrazul fin.

-Iartă-mă..

Își lipește buzele de ale mele iar sărutul devenea din ce în ce mai pasional. Buzele lui le cuprindea pe ale mele repetat iar sărutul se termină cu un zgomot puternic.
Își pune fruntea pe fruntea mea și respiră greu din cauza lipsei de aer.

-Unde ai plecat azi de dimineață, Jimin?

-Nu știu..

                 ~☆~☆~☆~☆~☆~☆~

O săptămână a trecut de la incident iar Jimin încă n-a fost găsit. La televizor se difuzau tot felul de reportaje despre un agresor care nu era de găsit iar crimele se înmulțeau. În această săptămână , aparent , cineva ar mai fi omorât un bărbat spânzurându-l pentru a părea o sinucidere. Totul era atât de confuz pentru mine. Nu știam ce este mai rău : faptul că iubitul meu este un criminal sau că eu stau cu un criminal în casă.