"Dădaca" Unui adult

Capitol 36

-Deci despre ce voiai să vorbim?

-Jimin , nu vreau să te îngrijorez sau să te fac să te simți în vreun fel neplăcut dar de câteva săptămâni nu mai ești tu! Ce se întâmplă cu tine?

Băiatul își trece limba peste buze apoi subțiindu-le.

-Um..

Măresc ochii uitându-mă la el , insistând cu privirea pentru a reăspunde la întrebare.

- Te-ai schimbat ,Jimin , continui.

-Eu..

Așteptam un răspuns din partea lui dar se pare că nu avea un strop de curaj pentru a mărturisi. Mă prefac că nu știu despre ce este vorba , intenționat pentru a-l face să se confeseze în fața mea. Trebuia să fie sincer cu mine.

-Jimin , dacă fac ceva greșit sau...nu fac ceea ce vrei tu să fac..Spune-mi. Dacă vrei ceva , dacă îți dorești ceva...

-Nu...e asta. Tu ești uimitoare și grijulie cu mine și te iubesc pentru asta ..dar...

-Dar ce se întâmplă? S-a întâmplat ceva cu tine? Mai ai o lună de arest , vrei să pleci pe undeva după și nu ști cum să spui?

-Haah..! Nu, Ioana. Nu!

-Atunci?

Trage aer adânc în piept apoi răsuflă pentru a se calma.

-Ascultă, cred că...Celălalt eu..se întoarce.

-Jimin..?

-Da. Adică vrea din nou să mă acapareze , ce aș putea face?

Mă gândesc puțin înainte de a răspunde apoi îmi trece o idee prin cap.

-Cred că ar fi cazul să mergem la spital sau să vorbesc cu medicii pentru a-mi da rețeta de pastile pe care ți-o dădeau ție în camera albă.

-Poate că da...

~☆~

Sunt într-o cafenea în care nu mai fusesem niciodată până acum așteptându-l pe bărbatul de la care puteam lua informațile necesare.

-Bună , Ioana! Spune el cu zâmbetul pe buze.

-Bună , Andi. Mă bucur că ai putut ajunge.

-Chiar m-am mirat când ai vrut să ai o întâlnire cu mine. Care-i treaba?

-Nu e nici o întâlnire de genul la care te gândești tu , perversule. Am treabă importantă cu tine.

-Atunci spune.

-Crezi că poți lua rețeta de medicamente de la medicul care a avut grijă de Jimin?

Lumea din local trecea pe lângă noi apoi chelnerul apare la masa noastră și ne lasă băuturile în față.

-Oh, micuțul monstru a scăpat de sub control? Întreabă Andi sorbind din cafea.

-Mh..Nu e monstru..

-Atunci de ce ai nevoie de pastile? Ți-e teamă să nu te omoare?

Vocea lui amenințătoare mă dezgusta făcându-mă să-mi pierd controlul. Dintr-o dată persoana aia drăguță și manierată dispăruse din peisaj.

-Doar spune-mi dacă o poți face sau nu!

-Bineînțeles că pot.