"Dădaca" Unui adult

Capitol 40

După ce hrănesc pisica mă decid să mă arunc pe canapea pentru a mă uita la televizor , din moment ce am terminat toată treaba prin casă.

- " Alexandru Hertza , cel care a sechestrat și mutilat o persoană în urmă cu trei luni , a decedat în urmă cu o săptămână , în timpul arestului ,și a fost înmormântat după trei zile. Rudele și apropiații au fost prezenți la înmormântare pentru a-l conduce pe Alexandru pe ultimul drum. Chiar și astăzi sunt lumânări aprinse care veghează locul de veci al tânărului" , spune prezentatoarea emisiunii.

Pielea mi se face de găină , acum crezând în totalitate că Alex a murit. Ce-i drept , nu îi doream chiar atât de mult moartea dar se pare că blestemele mele l-au ajuns.

-Cum se simte când pierzi , Hertza?

Închid televizorul pentru a nu o mai auzi pe mama lui jelind în microfonul reporteriței , era enervant.

Ce ar fi să merg și eu la mormântul lui? Am stat cu el aproape trei ani de zile , măcar o "ultimă întâlnire " să avem, nu?

Mă îmbrac în haine negre apoi îl apelez pe Taehyung.

-Ești gata? Îl întreb.

-Aproape am ajuns la tine.

-Cum? Tâmpitule , ți-am zis că mergem cu mașina mea!

-Și eu ți-am zis : cu a mea.

Claxonul mașinii lui se aude în exteriorul casei , făcându-mă să pufăi din cauza încăpățânării lui de berbec.

-Uneori ești insuportabil. Îi spun trântind portiera.

-Dar mă iubești. Rânjește el.

-Ha ha. Condu mai repede la supermarket , trebuie să iau lumânări.

-Pfoaa...Nu credeam că o să te aud vreo dată spunând asta.

-Hai mai taci , mă uit la fața lui zâmbitoare, apoi îmi cobor privirea. Tu așa ai de gând să mergi la un om proaspăt înmormântat? Nu e prea colorat?

Era îmbrăcat în pantaloni maronii și o cămașă colorată vesel cu verde , roșu , alb , galben și roz.

-Niciodată nu mi-a plăcut de tipul ăla.

Ridic sprânceana când îi aud argumentul care nu avea nici o legătură cu subiectul.

-Aham. Și așa te răzbuni tu , huh? Îmbrăcându-te ca un clovn?

-Adică cum? Spui că nu-mi stă bine? Nu-s frumos? Spune el mirat.

-Adică mă așteptam la mai mult de la tine.

-Deci sunt urât , bine.

-Da. Ești.

Își schimbă expresia feței , prefăcându-se rănit.

-Tu chiar n-ai milă!

Râd.

-Pot să tai în carne vie dacă mă enervez.

Cumpăr o candelă micuță pentru mine iar Taehyung își cumpără chipsuri și o sticlă de suc.

-Ești nesimțit?

-Adică? Spune el luându-și ochii de la drum și lingându-și degetele de aroma de chili.

-Mie de ce nu mi-ai luat?

-Ia și mănâncă dacă vrei.

-Nu. Voiam punga mea. Spun prefăcându-mă bosumflată , punându-mi mâinile în sân.