"Dădaca" Unui adult

Capitol 29

Mă trezesc din somn când îl simt pe Jimin mișcându-se sub mine.

-Mm..Ce faci? Spun răgușită.

Mă așează cu capul pe pieptul lui apoi își pune mâna peste gâtul meu masându-mi ceafa.

-Scuze că te-am trezit , pufuleț. Îmi spune apoi îmi sărută fruntea.

Eu oftez apoi îmi adâncesc fața în pieptul lui , mirosindu-i pielea.
Simțea cum aerul meu cald îi lovea pielea pentru că , aproape instant , pielea lui reacționează transpirând.

Șterg locul apoi îl sărut făcându-l să își retragă abdomenul.

-Ah.. Șoptește el.

Îmi pun mâna peste abdomenul lui apucându-i șoldul și strângându-l cu toată palma.

-Puiule , ai slăbit mult.. Te simți bine? Îi spun ridicându-mi capul și uitându-mă în ochii lui.

-Acum mă simt cel mai bine , pufuleț. Îmi răspunde zâmbind.

Mâna lui îmi mângâia părul făcându-mă să zâmbesc. Cu mâna ,pe care o țineam pe șoldul lui , îl masez cu degetul mare făcându-l să tresară.

-Vrei să-mi povestești ce s-a întâmplat acolo?

Chiar mă gândeam la asta și dintr-o dată m-am trezit vorbind.
Jimin înghite în sec apoi își drege vocea.

-Umm... În primele zile știu că eram disperat să scap apoi totul e în ceață.

-Atât..?

-Îmi amintesc că în unele momente plângeam. Plângeam atât de tare încât eram bătut pentru asta... Știu că îmi era dor de tine și mă amenințau că dacă mai plâng nu mai te voi vedea.

-Auff...

Îl strâng în brațe și îi sărut clavicula.

-Sensibilul meu. Spun rânjind.

-Știu că masa o luam cu toții , și când spun "cu toții " mă refer la toți cei din închisoare! Și nu era plăcut DELOC.

Mă gândeam la cât de greu îi fusese să stea în locul acela pentru un an. Dacă mai stătea acolo încă doi , ce făcea? Ce se întâmpla cu el?

- Îmi mai amintesc că mă comportam urât și dese ori doctorii îmi injectau ceva în mână.

-Adică? Spun confuză.

-Adică îmi injectau ceva în mână și-mi dădeau somn. Spune rânjind.

-Ă.. Clipesc de mai multe ori.

- Dar tot timpul priveam partea bună : măcar aveam o pisică cu care îmi petreceam timpul și te aveam pe tine cea care mă vizitai. Spune zâmbind.

Îi răspund zâmbetului lui apoi îi sărut buzele umede.
Eram impresionată de forța și puterea lui de a lupta cu durerea. Povestea totul cu atâta ușurință încât mi se părea că nu a fost rău ceea ce se întâmplase dar defapt el doar își ascundea sentimentele reale și îmi arăta opusul a ceea ce simțea cu adevărat.

-ȘIII , era o asistentă acolo care avea grijă de mine mereu. Doamne , ce-mi plăcea de ea!

Mă încrunt nervoasă uitându-mă urât la el.

-Ce? Spun pe un ton arțăgos.

-Adică avea grijă de mine.

-Nu,nu. Cum adică îți plăcea de ea?

-Era drăguță cu mine. De fiecare dată când eram îndurerat și plin de sânge mă trata. Tot ea îmi dădea pasilele și tot ea îmi spunea când tu mă vizitai, deși nu a avea voie. Spune el șoptind ultima parte.