"Dădaca" Unui adult

Capitol 25

În această dimineață nici n-am apucat să-mi beau cafeaua căci trei echipaje de poliție mi-au spart ușa , la propriu , și l-au arestat pe Jimin și pe mine , deasemenea , numindu-mă "complice".

Cu puțin noroc am reușit să scap dar Jimin a rămas sub arest condamnat la 4 sau 5 ani de pușcărie pentru omor.

Eram distrusă. Nu îmi venea să cred că se întâmpla asta. Era ireal.

Am intrat într-o camera neagră unde am fost interogată de un polițist și un detectiv fiind obligată să vorbesc despre Jimin.
Acum polițiștii știau de problemele de stare ale lui . Speram la ceva bun , la o speranță , pentru el dar orice părea ireal.

-Doamnă, îl vom supune la niște teste .

-Ce? DE CE?

-Să vedem cât de stabil mintal este sau îl ducem la nebuni. Spune polițistul râzând.

Lui i se pare amuzant? Cat de ipocrit este?

- La nebuni? El nu este nebun!

-Aflăm după teste. El stă în grija dumneavoastră?

-El este iubitul meu! El este un om NORMAL și SĂNĂTOS cu toate țiglele pe casă ! De ce ar avea nevoie de o dădacă?!

Acum câteva luni nu credeai asta.

Conștiința avea dreptate dar nu îl puteam lăsa să-l ducă la pușcăria de nebuni . Ar fi înnebunit doar pentru faptul că stătea acolo.

-Noi nu ne-am mai întâlnit cumva?

-NU! Îi spun tăios.

-Ba da... Acum două săptămâni parcă...?

Îngustez ochii apoi iau un pix și o foaie de pe biroul lui.

-Sună-mă când sunt gata rezultatele de la teste ! Larevedere!

Ies din birou tropăind nevenindu-mi să cred că Jimin este arestat. Cum s-a putut asta , tocmai lui.

Intru în casă prin locul gol unde trebuia să fie ușa.

-Oare cine o să plătească pentru asta? Eu o să plătesc pentru asta.

Intru în living și văd televizorul aprins. Îmi scarpin ceafa neștiind ce să fac. Observ pe cineva stând pe canapea , văzându-se doar capul de la spate , iar părul castaniu mi se părea cunoscut.

-Tae?

Se întoarce cu fața la mine începând să rânjească . Se ridică de pe canapea și se apropie de mine.

- Ești acasă! Ce s-a întâmplat?

-"Ce s-a întâmplat" ? Tu cum ai intrat aici?

Îmi dădusem seama că întrebarea fusese stupid pusă dabea după ce rostisem cuvintele.

-Ușa era deschisă. Adică ... nu era nici o ușă ..așa că... Spune el râzând.

-Normal. Deci? De ce ești aici?

Mă preocup să merg în bucătărie iar Taehyung mă urmează.

-Vrei cafea? Îl întreb.

-Mhm.

Pun apa la fiert în ibric pentru cafele apoi îmi aprind o țigară și aștept pe scaun.
Taehyung se așează lângă mine începând o conversație.

-Voiam să te anunț că Jungkook a intrat în little space și mă gândeam să vi cu Jimin la noi să se joace. Mi-ai zis acum câteva zile că Jimin e un little iar și ..