"Dădaca" Unui adult

Capitol 30

Zilele au urmat să treacă destul de repede . Jimin mai avea de stat doar două luni în arestul la domiciliu .
Polițistul Andi tocmai ce plecase de la noi pentru că făcuse vizita obligatorie pe lună.
În toate aceste luni , brățara metalică de la piciorul lui Jimin a fost schimbată iar astăzi i-a schimbat-o dinou pentru a funcționa corespunzător .
Această brățară se schimba o dată pe lună probabil din cauza că nu este atât de rezistentă la apă cum spune Andi că este , probabil deaceea se face "vizita" .

Era data de 17 august iar vremea de afară începea să se schimbe obligându-mă să mă îmbrac mai gros.

-Iei și ceva dulce când te întorci? Spune Jimin la capătul liniei.

-Da, puiule. Iau și ceva dulce. Alt ceva? Spune repede că mi s-a terminat pauza!

Colegii mei deja îmi făceau semn să mă întorc la birou iar eu deveneam tensionată.

- Ah..nimic. Atât.

-Bine , Jimin. Vorbim acasă,bine?

-Da. Te iubesc.

-Și eu te iubesc.

Îi închid apelul și mă întorc la biroul meu contiinuând ceea ce începusem pe compiuter.

Următoarele două ore au fost plictisitoare stând doar pe scaun și tastând pe tastatura care făcea zgomot.

-Ar cam trebui să plecăm. Am rămas ultimii. Spune unul din colegii mei.

Zâmbesc amuzată de simțul său de observare.

-Plecăm acum. Îi spun încă chicotind.

Îmi iau sacoul din cuierul meu și mă îmbrac.

-Cum o mai duci,Ioana?

-Um...Bine , Yoongi , tu cum o mai duci?

-Excelent. Acum două zile am aflat că voi fi tătic. Spune el entuziasmat.

-Oh,serios?! Ce bine!

-Daa... Cât mi-aș dori să fie fetiță!

Chicotesc la afirmația sa.

- Dar tu? Cum mai stai cu Jimin?

Ieșim din sala de birouri intrând în lift.

- Suntem bine. În două luni iese din arest și..va fi liber! Spun zâmbind involuntar.

- Mă bucur!

-Mulțumesc mult , Yoongi. Fără voi n-aș fi putut reuși. Serios! Îi spun punându-mi mâna pe umărul lui.

-A fost plăcerea mea să te ajut și pun pariu că și a celorlalți. Spune el zâmbindu-mi.

Dintr-o dată lumina liftului se stinge și se aprinde apoi liftul se zguduie și într-un final se oprește. Noi rămânem nemișcați dar panica parcă ne cuprindea , cel puțin pe mine.

-Nu te panica. Sunăm acum la..

-DOAMNE , DACĂ RĂMÂNEM AICI?! Spun panicată.

Cincisprezece minute mai târziu stăteam pe podeaua liftului uitându-ne unul la altul.

-Când ziceai că vin ajutoarele? Îl întreb plictisită.

-Au spus că vin "imediat".

-Imediat , pe naiba! Mi-e sete!

După încă cincisprezece minute parcă aveam nevoie la toaletă . Yoongi se juca pe telefon stând în fund pe podea. Eu eram în aceeași poziție ca și el doar că aveam picioarele încrucișate , pentru că purtam o fustă mulată pe corp.