"Dădaca" Unui adult

Capitol 17

Ies din supermarket cu cumpărăturile în pungile de plastic care atârnau pe lângă picioarele mele.
Intru în mașină , punând pungile în spate, apoi conduc spre casă.

Intru pe ușa de la intrare și mă grăbesc să pun cumpărăturile la locul lor.
Mă descalț de sandale apoi mă îndrept spre scări.

Ieșisem mai devreme de la muncă ca de obicei , soarele încă fiind pe cer, ceea ce însemna că am puțin timp pentru mine de relaxare.

Ajung în capul scărilor iar un sunet îmi captează atenția. Sunetul venea din camera micuțului.
Cu fiecare pas făcut , sunetul mi se părea a fi muzică .
Îmi așez urechea lipită de ușă și ascult vocea micuțului ce se auzea puternic pe partea cealaltă.

Pun mâna pe clanță și deschid , ușor , stând în tocul ușii și privind-ul pe Jimin.

Stătea în fața televizorului , dat pe un program de muzică , și cânta împreună cu artistul.
Vocea lui chiar era bună și atingea aproape fiecare notă .
Ochii și ținea închiși , pentru a simți muzica , iar pumnii îi ținea strânși pe picioare.
Rămân blocată atunci când atinge ultima notă gravă de la finalul melodiei.
Nu pot să fac nimic decât să aplaud.

Jimin deshide ochii și se uită spre ușă , observându-mă , apoi face ochii mari și punându-și mâna la inimă.

-'Ana...M-ai speriat!

Băiatul respiră aerul profund expirând lung , iar eu merg spre el așezându-mă în genunchi lângă el , la nivelul său.

-Ai cântat superb , puiule.

Îi aranjez părul iar el zâmbește închizându-și ochii.

- De ce asculți pe la uși? Și de ce ai venit atât de devreme acasă?

Întrebarea lui mă face să zâmbesc. Tonul lui din glas , precum al unui copil , mi se părea atât de adorabil și irezistibil.

-Nu te bucuri , ghemotoc?

-Ba , sigur că da!

Băiețelul își bagă capul în sufletul meu mai apoi să-și pună mâinile pe umerii mei făcându-mi avânt pentru a cădea pe spate.

-Jimin..! Sunt încă în rochie!

Îi spun băiatului dar pe el nu-l interesa. Își pune obrazul pe gâtul meu și unul din picioare și-l plasează între ale mele . Răsufla aerul pe nas , un aer călduț ce-mi făcea pielea de găină.

-Jimin..

-Mm?

-Dacă vrei să ne ghemuim...o facem mai târziu . Nu mă simt bine să stau în fusta asta mulată în...preajma ..ta.

-Gehehe , de ce?

Băiatul își întoarce obrazul , acum fiind cu buzele în locul respectiv , sărutându-mi locul de sub scobitura gâtului , în timp ce trăgea aer în piept.
Obrazul său se așează , înapoi , pe locul sărutat cu o secundă în urmă începând din nou a respira regulat.

-Jimin , deja mă doare spatele. Stau inconfortabil..

Băiatul oftează apoi se ridică de pe pieptul meu. Cu ocazia aceasta , mă ridic de pe podea și îi bag suzeta în gură micuțului , lăsându-l să se uite în continuare la televizor.

Mă schimb în haine confortabile apoi merg la bucătărie pentru a prepara crochetele de pui triungiulare . Fumez două țigări și beau o cafea iar în acest timp Jimin nu-mi dăduse nici un fel de semn cum că ar fi ieșit din camera lui.