Anastasia Cassandra Potter

CAPITOLUL 5

*Necorectat*

--...o mătușa de-a voastră, Elodia. Iar atunci când am auzit mi-a picat fata.
-- Cum e posibil? Mătușa Elodia este din Franța.
-- Ea nu mai are indicatorul, în s-a ridicat. Si probabil a folosit Apariție Îngemănata. (Remus)
-- Ok... intreabo dacă va sta sa se calmeze și se va întoarce înapoi, sau rămâne acolo și chiar va face școală la Ivelmorny.
-- A spus ca sta sa se calmeze, și se mai gândește dacă vine înapoi, și cât de Ivelmorny zice ca ea vrea sa meargă acolo dar dacă i-a zis lui Teddy ca o sa vina, vine.
-- Super! Acum spumei ca îmi e dor de ea și ca o iubesc. (James)
-- Zici ca sunteți un cuplu căsătorit, nu frați.(Sirius)
-- Taci, și spunei ca și eu o iubesc. (Louis)
-- Nu ar fi mai bine sa le spuneți părinților voștri sa îi scrie o scrisoare în care sa îi spuna ca nu o va mai neglija și ca o iubește, ca vroiau sa îi facă o surpriza, după si-au adus aminte de promisiune și nu i-am spus pentru ca nu știau cum va reacționa? (Lily)
-- Nu prea cred ca va merge, nu e genul sa o duci cu zaharelul... (Remus)
-- Serios acum. De unde o cunoști așa bine? îl întreb cam nervos.
-- De la Dumnstrang.
-- Nu mai spune. Zic sarcastic.
-- Mă duc sa le spun sa pună în aplicare ideea ta,Lily, poate merge... Zic și ies pe usa, dar mă opresc când îi aud pe părinții mei certandu-se.
-- Ti-a trebuit ție o pauza de la relație, nu?
-- Ti-am spus ca nu e vina mea ca am rămas însărcinată! Și ăla a fost viol! Ce puteam face? Mai ales ca era vrăjitor,  și m-am dezarmat.
-- Puteai sa nu oprești copilul! Sau sa fi mama surogata, sa îl dai spre adopție!
-- Adică e vina mea ca plecat?!
-- Da, copilul e al tău, iar pauza tot tu ai vruto!
-- Bine dacă așa spui tu, așa sa fie, eu plec, și nu mă întorc pana nu Îți pare cu adevărat rău, iar dacă pana mâine nu mă convingi, divorțam! O aud pe mama spunând.
-- Mama, tata?
-- Ce, vrei sa îmi scoți și tu ochii? Spune mama nervoasa, și cu lacrimi în ochi.
-- Nu. Am venit sa va spun sa îi scrieți Anei o scrisoare, în care sa îi spuneți adevărul. Poate reușiți sa o faceți sa va ierte. spun autoritar, însă cu ochii înlăcrimați.
-- Bine o sa îi scriu o scrisoare. zice mama care s-a mai liniștit.
-- Și nu vreau sa divorțați. Sunt supărat pe voi acum dar ăsta nu înseamnă cadrează sa va despărțiți.
-- Oh... vino aici. Îmi spune mama și mă ia în brațe.
-- Nu o sa divorțam dacă voi nu vreți. Dar totuși noi scriem scrisoarea dar cum o trimiți?
-- Stie Remus.
-- Bine... Am terminat. Spune mama și îmi înmânează scrisoarea.

Urc la mine în camera și îi văd pe toți ca se uita la jurnal. Și când mă apropii văd ca luminează ciudat.
-- Ce s-a întâmplat?
-- Dragul nostru Sirius a vărsat calimara cu cerneala pe jurnal! Îmi spune Remus nervos.
-- Acum nu o sa îl mai pot folosi doua zile!
-- Oh pai am făcut rost de scrisoare de la mama și tot ce trebuie sa fac este sa o mai trimit, ați văzuto le Sasha?
-- Nu e nevoie, am mai multe moduri de a vorbi cu Cassy. Și scoate ceva ce seamănă cu o bricheta.
-- Da-mi scrisoarea,  se trimite mai repede așa.  I-o dau și îi da foc stăm și așteptăm zece minute și în aer apare un foc care se preschimba intr-o scrisoare.