American Coffee

Capitolul 11

ㅡPlouă? Nu pot să cred, zic îmbufnată văzând vremea de afară. Când m-am uitat pe geam am văzut că este cu adevărat o furtună. Bătea vântul, iar tunetele şi fulgerele nu se lăsau mai prejos.

ㅡOf, cum mă duc până la liceu aşa? Mai întâi până în stația de autobuz..,zic în drum spre bucătărie.

După câteva minute mă întorc din baie şi îmi văd telefonul că suna. Este Taehyung.

După scurta conversație cu el în care mi-a zis că va veni la mine să mă ia cu maşina, nu ştiam cum să îi mulțumesc că m-a scutit de a merge pe jos azi până la liceu.

Eram gata așteptându-l pe Taehyung pe canapea. Mai era o grămadă de timp până la începerea cursurilor aşa că am făcut repede niște ciocolată caldă pentru amândoi.

Turnam preparatul în cană când pe uşă intră Taehyung fără nicio reținere.

ㅡBună dimineața! zice el fericit.

ㅡNeaţa, poftim, zic şi îi întind o cană cu ciocolata caldă.

ㅡWow, mulțumesc!

Stăteam amândoi la masă, iar intre noi era din nou acea liniște. Mă tot gândeam la diferite subiecte de discuție când văd că el şi-a luat cana, a pus-o în chiuvetă şi a spălat-o.

Am zâmbit la gestul lui de bună purtare.

ㅡMă duc să îmi iau ghiozdanul, îi zic şi mă îndrept spre camera mea.

Aishh, am obrajii roșii. Îmi puneam diverse întrebări şi mă agitam.

Mi-am luat perna şi am ţipat în ea până când, Taehyung, zâmbind bate în tocul ușii care era deschisă.

ㅡStai, zic făcând o pauză uitându-mă la el, cumva m-ai văzut mai devreme când.. zic şi arat spre perna din brațele mele.

ㅡDap, absolut tot, zice venind spre mine şi îmi ia perna din brațe. Haide să mergem că nu vreau să întârziem.

M-a apucat de braț si m-a ridicat de pe pat, punându-se în faţa mea. La început nu ştiam ce vrea să facă până când cu mâinile sale delicate îmi așeza părul care era ciufulit.

Am reușit să mă păstrez calmă. ~Doar nu simt nimic pentru el~îmi tot repetam în minte.

Am ieșit amândoi din cameră mergând în liniște până la mașină. În drum spre şcoală nu am vorbit, ci doar ascultam muzica de pe fundal.

ㅡOf, traficul ăsta afurist, zice Taehyung. Se pare că nu vom ajunge la prima oră, istoria, spune uitându-se spre mine.

ㅡOh, chiar? ce bine, oricum nu îmi făcusem acel eseul pe care l-am avut ca temă, zic zâmbind.

ㅡAh, nici eu nu am facut eseul, stai, cum de nu ţi-ai făcut tema? Tu mereu le faci, zice el puţin uimit.

ㅡAm uitat, zic fără vreo urmă de regret.

El doar zâmbește şi se uită la picăturile de ploaie ce bat în geam cu repeziciune.

Din fericire am putut scăpa din acea aglomerație de mașini şi am ajuns la şcoală. Mai erau câteva minute în care trebuia să așteptăm să se sune de ieșire.

ㅡŞi ce facem acum? întreb eu.

ㅡHaide să mergem în şcoală, propune Taehyung.

ㅡMm, bine, zic luând umbrela din ghiozdan.

Ploaia se mai potolise, însă foarte puţin. Mi-am dat jos din mașină şi am desfăcut umbrela imediat simțindu-l pe Taehyung cum mă prinde de braț venind sub umbrelă.

ㅡUh, mi-am uitat umbrela acasă, spuse el .

Am dat din cap şi ne-am continuat drumul. ~Ar trebui să mă obișnuiesc cu atingerile şi prezenţa lui pe lângă mine.~îmi ziceam calmă în minte.

Când s-a sunat de ieșire m-am dus direct în clasă lăsându-l pe Taehyung în spate ca să nu creadă cineva că am lipsit împreună de la prima oră.

Ajunsă în clasă mă duc spre banca mea şi a lui Taehyung. În locul meu stătea Hyun Jin fără nicio reținere.

ㅡMă scuzi, dar acesta este locul meu, vrei să te dai? îi spun cu o urmă de ură în glas.

Ea şi prietenele ei doar râd. Se ridică în picioare fiind mai înaltă decât mine din cauza tocurilor şi începe să vorbească.

ㅡSo Min, crezi că sunt proastă? Ştiu foarte bine că tu şi cu iubitul meu aţi chiulit împreună la prima oră, de când ai apărut tu Taehyung mă ignoră, aşa că de azi eu stau lângă el, zice şi bate din palme fericită. Acum cară-te de aici, zice fluturându-și mâna spre locul unde ar trebui să stau eu.

Mi-am dat ochii peste cap refuzând alt conflict cu ea şi m-am îndreptat spre noul meu coleg de bancă.

Mă așez în bancă când cineva mă bate pe umăr, era Jo Ah. Nici nu am observat-o când m-am dus spre banca mea.

În câteva minute a apărut si Taehyung pe uşă. S-a uitat ciudat când a văzut că nu sunt la locul meu, însă când s-a uitat spre banca noastră a rămas cu gura căscată.

Când s-a apropiat de Hyun Jin, aceasta i-a sărit în brațe, însă el a dat-o la o parte.

ㅡCe cauți aici? De ce te-ai mutat aici?o asaltă Taehyung cu întrebări pe Hyun Jin.

Aceasta nu a mai reușit să zică ceva deoarece a fost întreruptă de profesorul ce tocmai a intrat în clasă. Ea a zâmbit satisfăcută, iar Taehyung şi-a trecut cu mâna prin păr exasperat.

Toată ora am încercat să mă concentrez la ce ne preda profesorul însă din când în când mă întorceam subtil spre banca lui Taehyung care era pe rândul opus. Aceasta nu era atent la lecție din cauza colegei lui de bancă care tot îl atingea.

Pauzele mi le-am petrecut alături de Jo Ah. Ploaia se oprise aşa că puteam merge singură până acasă, fără Taehyung.

**
Ajunsă în casă mănânc repede şi mă pun să fac temele, însă Taehyung tot îmi trimitea mesaje şi mă suna, iar eu i le respingeam. Pur şi simplu nu voiam să îi răspund.

După câteva ore mi-am terminat temele şi m-am apucat de făcut curățenie prin cameră.

În câteva minute aud soneria de la intrare, mă îndrept spre uşă şi mă uit pe vizor. Dincolo de uşă este Taehyung.

I-am deschis repede uşa şi l-am lăsat să între. A trecut pe lângă mine, ducându-se direct pe canapeaua de lângă mine. Mi-a făcut semn să mă așez lângă el.

Nici nu a așteptat să mă așez că a şi început să mi pună diverse întrebări.

ㅡDe ce o lași să îți facă una ca asta So Min? Nu înțelegi că ea vrea să te facă să te simți rău? a continuat el cu morala.

Eu doar stăteam să îl ascult, în mare parte el avea dreptate.

ㅡNu mă interesează, dar de mâine te muţi înapoi, zice el, uitându-se în ochii mei.

ㅡNu pot, zic încet.

ㅡDe ce? întrebă el îngrijorat.

ㅡNu îți dai seama că ea are ceva cu mine? Dacă mă mut înapoi lângă tine ea va continua să îmi facă rău, aşa că e mai bine să stăm separat.

ㅡDar nu vreau sa stau lângă ea, zise el trist.

Înainte de a-i putea răspunde, simțeam fluturi în stomac la cele auzite mai devreme.

ㅡOk, nu stai cu ea, dar poți sta cu oricine alt cineva, sunt sigură că dacă vei sta cu alt coleg nu va fi aşa disperată în a sta lângă tine, îi zic.

ㅡPff, ai dreptate, zice el ridicându-se din pat, eu cred că o să plec acum, zice el.