American Coffee

Capitolul 19

ㅡYa, am mâncat prea mult, zic lăsându-mă pe spătarul scaunului.

Taehyung îmi zâmbește.

ㅡ Hai să mergem, îmi zice el.

Ne plimbam prin centrul orașului şi vorbeam diverse lucruri, râzând cu poftă când zicea glume.

Uneori mă simțeam bine în prezența lui, iar în alte cazuri eram doar timidă.

Mergând, n-am fost atentă la o bordură mică şi m-am împiedicat de ea, ceva tipic mie.

ㅡEști bine? mă întreabă Taehyung.

Nu îi puteam răspunde, râdeam prea tare.
El încerca să mă ridice, însă eu tot continuam să râd.

Ne-am așezat pe o bancă, iar când m-am uitat la el, m-a bufnit iar râsul. Nu mă puteam abține. Îmi dăduseră şi lacrimile.

El se uita la mine şi zâmbea larg.

Am mai stat câteva minute pe bancă în centru orașului.

ㅡAh, cât am putut să râd... îmi era dor.

Am ajuns în parcul de lângă casa mea şi ne-am așezat din nou pe o bancă.
Ne-am povestit fiecare câte ceva despre trecutul său, eu evitând subiectul cu mama.

Mi-am scos telefonul şi m-am uitat la ceas, nici nu am realizat când s-a făcut așa târziu.

ㅡVrei să mergi acasă? Pot să te conduc.

ㅡOk, haide.

Mergeam tăcuţi. Mi-am întors capul spre el şi mă uitam la buzele lui. Voiam aşa tare să îl sărut.

S-a întors şi el după câteva secunde, oprindu-se în fața mea, acum distanţa dintre noi fiind una mică.

Ne îndreptam unul spre celălalt precum niște magneţi. Am sfârșit sărutându-ne. Mintea mea se golise instant, iar tot ce simțeam era căldura corpului lui.

El își odihnea mâinile pe talia mea trăgându-mă cât mai aproape de el. Simțeam că inima mea o luase la sănătoasa și a uitat să mai bată normal.

S-a oprit pentru a lua o gură de aer şi m-a sărutat iar, de data asta nu precipitat. 

Cobora cu săruturile pe gâtul meu. În acele momente doar stăteam şi zâmbeam. Îmi muşca blând pielea pe gât, după care mi-a acaparat din nou buzele cu un sărut ușor. Se simte minunat, e ca și când doi opuși, după ce și-au căutat atât de mult timp liniștea, au găsit-o și nu vor să se mai piardă unul de celălalt. Cel puțin eu așa văd lucrurile.

Ne-am desprins din sărut, iar acum el încă îşi ţine braţele în jurul meu şi mă privește în ochi.

~Dacă el nu mă place, de ce se mai comportă așa drăguț și gentil cu mine?~ gândesc eu, ignorandu-i privirea.

ㅡHei, la ce te gândești?

ㅡUm, ce? îi zic eu puțin derutată.

ㅡLasă, spune şi se îndepărtează de mine.

Ne îndreptam spre casa mea, când, deodată, m-a luat de mână.

ㅡDe ce? îl întreb şi arăt spre mâinile noastre.

ㅡOf, mai taci, zice el. Nu tot ceea ce se întâmplă are nevoie de explicații în cuvinte.

Eram ajunşi în faţa uşii. Voiam să intru în casă, însă Taehyung mă ţine strâns de mână.