American Coffee

Capitolul 23

L-am ajutat pe Taehyung să strângă masă, iar acum eram amândoi pe canapea.

ㅡMă duc să îi dau mâncare lui Kju, vrei să vii? mă întreabă el.

Am zâmbit larg şi m-am ridicat în picioare.

ㅡDa! Zâmbesc entuziasmată și mă apropii de el.

ㅡŢine, zice Taehyung şi îmi oferă un hanorac de al lui, este răcoare afară, mă informează el.

Mi-am luat repede hanoracul pe mine şi am ieșit afară unde vântul rece m-a izbit cu putere, suflându-mi părul în toate direcțiile.

A ieșit şi Taehyung din casă şi l-am urmat până la cuşca lui Kju. Cuşcă e puţin zis, era o încăpere mare cu tot felul de jucării şi pătuțuri pentru câini.

ㅡN-am avut când am fost mică atâtea jucării cât are Kju, îi zic lui Taehyung, iar acesta râde.

Kju sărea pe amândoi până când i-am dat de mâncare.

Stăteam amândoi în acea cameră spațioasă şi luminoasă, uitându-ne cum se bucură de prezența noastră.

După ce a terminat, a venit la mine şi l-am mângâiat. Am luat o jucărie de pe un raft şi am ieșit cu el afară.

Fugeam prin curte cu Kju şi râdeam, Taehyung stătea sprijinit de uşa "casei" lui Kju şi zâmbea. Pare că am fi o familie, însă am eliminat repede acest gând stupid, fiind fericită de acest moment.

A venit şi Taehyung să se joace cu noi. La scurt timp, Kju şi-a găsit o altă ocupație, lăsându-mă pe mine şi Taehyung singuri.

Ne-am așezat pe un balansoar şi priveam cerul. S-a ridicat brusc şi a intrat în casă. Când credeam și eu că pot să îl înțeleg, mi se năruie toată speranța. Dar, totuși, voi reuși într-o zi.

Peste câteva minute apare afară cu două căni de ciocolată caldă şi biscuiți.
Mă uitam la el şi mă miram de bunătatea de care dă dovadă. Este de apreciat.

A adus şi o pătură cu care m-a ajutat să mă învelesc.

Îi simțeam privirea care mă urmărea la fiecare mișcare şi mi-am întors capul spre el.
Acum, din nou, ne uitam în ochii celuilalt și aș minți dacă aș spune că nu îmi place ce văd.

ㅡÎmi pare rău pentru tot ce am făcut, zice Taehyung brusc.

Doar tăceam şi îl ascultam.

ㅡCrede-mă So Min, nu suport faptul că ești supărată pe mine, da, am zis toate acele lucruri, însă nu conştientizam, eram absorbit de furie, zice Taehyung privindu-mă în ochi.

Am continuat să tac, nu ştiam ce să îi spun, eram confuză.

ㅡAm nevoie de timp, îi dau un răspuns sec.

ㅡIa-ţi tot timpul din lume, însă ia în considerare scuzele mele, a zis şi a luat o gură din cana lui.

Am oftat şi mi-am pus capul pe marginea de metal a balansoarului.

Afară se făcea din ce în ce mai frig aşa că am hotărât să merg cu Taehyung în casă.

L-am rugat să îmi ofere o cameră în care să dorm la noapte, și așa am ajuns în camera părinților săi.

O cameră mare și primitoare, cu mobilă în tonuri de alb și negru. Geamurile mari permit luminii să pătrundă pe timpul zilei, oferind viață încăperii. Pe pereți atârnau poze de familie, dar și câteva cu Taehyung de când era doar un bebeluș. A rămas la fel de scump.

Par a fi o familie unită, însă de când îl ştiu pe Taehyung, nu am auzit nimic de părinţii lui, tot ce mi-a spus e că sunt mai mereu plecați din oraș.

Am continuat să admir pozele până când am văzut o fotografie cu el şi mama sa, îmbrățișându-se.

Ochii începuseră să îmi lăcrimeze, sunt prea sensibilă când vine vorba de mama mea, pur şi simplu am pierdut-o mult prea devreme.

ㅡTe iubesc, mamă, murmur printre lacrimi.

Atunci Taehyung bate la ușă, chiar dacă aceasta este deschisă. Nu i-am răspuns, aşa că a intrat singur.

Stăteam cu spatele la el, probabil nu realizase că plâng.

Îmi stergeam lacrimile cu mânecă hanoracului.

ㅡDe ce plângi? mă întreabă panicat.

Nu eram în stare să îi dau un răspuns, doar am continuat să plâng.

Mă durea sufletul, pur şi simplu nu eram eu. Au intervenit atât de multe lucruri de când m-am mutat singură, încât nu le pot face faţă, iar atunci când îmi amintesc de mama este inevitabil să îmi stăpânesc lacrimile.
Mă simt slabă în momente ca acesta.

Nu am încercat să mă abțin, nu îmi pasa de ce crede Taehyung acum, însă din instinct, l-am luat în brațe.
El mă mângâia pe spate şi mă strângea mai tare la piept.
Îi sunt recunoscătoare că nu insistă cu întrebările.

Am stat așa câteva minute bune până când mi-am făcut curaj să mă uit în ochii lui.

Părea îngrijorat.

ㅡNu vreau să îmi vorbești despre ce ai pățit dacă nu te simți pregatită, dar să ştii că oricând ai nevoie, voi fi acolo mereu acolo. Acum, du-te să îți faci un duș şi să te culci.
Îmi ştergeam lacrimile şi mă uitam la spatele lui în timp ce ieșea din cameră.

S-a oprit în tocul ușii, întorcându-se la mine.

Mi-a oferit un zâmbet cald după care a ieșit din cameră, lăsându-mă singură.

Am profitat de timpul acesta şi mi-am făcut o baie.

Stau în faţa oglinzii şi îmi analizez trăsăturile feței. Ochii, nasul, linia maxilarului, conturul buzelor. Semăn atăt de bine cu mama. Am luat un prosop mai mic pentru a-mi usca puțin părul.

ㅡAish, am nevoie de un uscător de păr, zic şi îmi pun mâinile în şold.

Îmi las părul ud pe spate şi îmi iau halatul roz care atârna langă ușa, apoi mă duc în cameră lui Taehyung.

I-am cerut uscătorul de păr şi un încărcător pentru telefonul meu. I-am mulțumit şi am ieșit din cameră.

ㅡOare ce-o fi asta? zic, uitându-mă prin cosmeticele mamei lui. Ştiu că nu e frumos ce fac, dar pur şi simplu mă plictiseam.

Iau un recipient de sticlă cu un lichid transparent în el. Citesc eticheta şi aflu că este un ulei pentru păr. Şi evident că m-am dat cu el. Miroase incredibil, cred că a costat enorm.

Peste câteva minute se vedea deja rezultatul: părul meu era mai strălucitor şi mult mai moale.

Zâmbesc la vederea mea în oglindă şi continui să îmi pieptăm parul până când primesc un mesaj.

Este de la Taehyung.

Râd de faptul că suntem în aceeași casă şi, totuși, vorbim prin mesaje.

,,Am comandat pizza, coboară până nu se răcește"

Nici nu fost nevoie să îl recitesc, că deja eram jos.

Zâmbesc la vederea celor două cutii mari de pizza care se aflau pe masă.

ㅡMiroase aşa binee, zic şi mă așez în cu fața la el.

Taehyung zâmbește şi îmi dă o farfurie și câteva șervețele, susținând că voi avea nevoie.