American Coffee

Capitolul 22

ㅡ Nuuuuu! ţip şi mă trezesc brusc. Mă uit prin jur şi văd că nu sunt în camera mea, lucru care mă face să mă agit mai tare.

ㅡCe s-a întâmplat? Taehyung se sperie și se uită somnoros la mine.

M-am așezat pe marginea patului şi mi-am îngropat faţa în palme. Mă panicasem pentru că eram la Taehyung acasă şi el dormea lângă mine.

ㅡEști bine? De ce ai ţipat? mă întreabă el.

ㅡAm avut un coșmar, zic şi mă ridic din pat. Cum de am ajuns la tine acasă?

Taehyung mi-a explicat totul detaliat, iar eu mă simțeam prost pentru tot ce s-a întâmplat cu o seara înainte.

ㅡOk, mulțumesc că ai avut grijă de mine, dar acum trebuie să plec acasă. Mă așteaptă tatăl meu.

El se uita pe jos într-un punct fix şi nu a răspuns.

Îmi verific telefonul şi văd că nu mai are baterie, voiam să îl sun pe tata.

ㅡTaehyung, îmi poți împrumuta telefonul tău puţin?

A dat din cap şi mi-a arătat spre biroul lui.

Îl iau şi îl apelez pe tata. Stăteam sprijină de biroul său cu faţa spre el.

La primul apel tata nu a răspuns, așa că am insistat.

După câteva încercări mi-a răspuns şi m-a informat că ajunge în oraș abia a doua zi dimineață. Din cauza unor afaceri a trebuit să plece din oraș.

Simțeam că nu am aer când am auzit cele spuse de tatăl meu. Eu nu am cheile de la uşă pentru că atunci când am plecat la muncă el era acasă şi mi-a zis că nu pleacă nicăieri.
Ce fac acum?

Mi-am dat câteva palme mintale şi i-am înapoiat telefonul lui Taehyung.

ㅡS-a întâmplat ceva? Pari stresată.

ㅡTata a plecat fără să mă anunțe si cheile de rezervă sunt la el, iar ale mele sunt în casă, dar casa este încuiată și el se întoarce peste câteva zile...

ㅡUm, poți sta la mine, zice şi se uită timid în ochii mei, ducându-şi mână după ceafă.

Inima mea a omis câteva bătăi când am auzit ce a zis.

ㅡEste în regulă, pot sta la un hotel sau la Jo Ah, nu îți face griji, îi zic totul repede.

Inima mea idioată mă îndemna să stau cu el, însă rațiunea nu era de acord. Trebuia să continui să fiu supărată pe el, nu voiam să îl fac să creadă că am uitat tot ce a zis. Cred că a zis la nervi, dar tot nu are justificare.

Am stat câteva secunde în tăcere.

ㅡDeci pleci? mă întreabă el cu un ton trist.

ㅡNu ştiu, da, cred.

ㅡTe rog, rămâi, nu vreau să stau singur, zice el.

Se schimba pe zi ce trece, nu mi-l imaginam pe Taehyung să ajungă așa.

ㅡHm, bine.

S-a ridicat din pat şi a cautat prin dulap niște haine de ale lui pentru mine.

ㅡDupă ce te schimbi să vii la bucătărie, mă duc să pregătesc ceva de mâncat.

După ce a închis uşa camerei am început să sar pe pat de fericire pentru că nu m-aș fi gândit la așa ceva. Pur și simplu îmi vine să îmi iau zborul.
Am sărit de pe pat si am luat o pernă în brațe, dansând vals.

ㅡCe...faci? Taehyung dă buzna în cameră fără să bată la ușă. Era roșu la față și aproape izbucnea în râs.

ㅡEu, ă, yaaa! Tu nu știi să bați la ușă? Dacă eram dezbrăcată?

ㅡDe asta dansezi cu o pernă în brațe.

Am aruncat cu perna după el și a ieșit fugind din cameră. De data asta încui ușa și mă schimb. Hainele astea sunt atât de mari, încât mai încap de două ori în ele.

Taehyung bate în ușă de această dată și merg să îi deschid.

ㅡUm, voiam să te chem la masă, zice el ușor panicat, văzându-mi fața serioasă.

Am făcut contact vizual și a venit lent spre mine.

M-am ridicat la înălțimea buzelor sale apropiindu-mă de el. Îi simțeam respirația caldă pe faţa mea.

Buzele noastre erau la un centimetru distanţă, iar el aștepta să fac următorul pas. Mi-am pus mâinile pe pieptul lui, zicând:

ㅡAi vrea tu Kim Taehyung.

Mă îndepărtez de el. Un zâmbet de victorie fiind pe faţa mea.

Acesta și-a dat ochii peste cap frustrat de gestul meu și a ieșit din cameră. Mi-am strâns hainele și le-am pus în coșul de rufe, după aceea urmându-l la bucătărie.

Perspectiva lui Taehyung

Pregătisem micul de jun pentru amândoi. Când am văzut că ea nu coboară la masă, m-am dus sus să văd ce face.

Aud sunetul pașilor ei prin cameră și cum chicotește ca un copilaș căruia îi cumperi jucăria preferată. Zâmbesc și lipesc urechea de ușă.

"ㅡCum de s-a ajuns la așa ceva? Ayayay!"

Să înțeleg că îi place situația în care se află.

Dau buzna în cameră, aceasta înțepenind la vederea mea. Dansăm vals cu perna. Prima mea reacție a fost să încep să râd, dar m-am abținut ca să nu o supăr.

ㅡCe...faci? O întreb și nevoia de a râde este mai puternică în momentul în care o văd că roșește.

ㅡEu, ă, yaaa! Tu nu știi să bați la ușă? Dacă eram dezbrăcată?

ㅡDe asta dansezi cu o pernă în brațe.

Nu îi mai spun nimic și ies din cameră alergând. Aud cum încuie ușa în urma mea și aștept să se schimbe.

După 5 minute bat la ușă și aceasta descuie. Facem contact vizual și mă apropii de ea.

~la naiba~ îmi zic în timp ce o priveam.

Venea mai aproape de mine zâmbindu-mi dulce. Inima îmi bătea cu putere.

Era aproape de buzele mele când şi-a pus mâinile pe pieptul meu. Eram blocat, nu mă puteam mişca, așteaptam în orice secundă să ne sărutăm.

Eram concentrat pe ea şi pe respirația ei caldă până când...

ㅡAi vrea tu Kim Taehyung, îmi zice zâmbindu-mi viclean.

Mă întorc frustrat de gestul ei și merg către bucătărie, la scurt timp urmându-mă și ea.

Eram uimit de ce mi-a făcut, dar sincer, am meritat-o. Am rănit-o, iar acum ea este supărată pe mine.

Oftez şi mă așez la masă.

S-a așezat și ea, dar la capătul opus.

~Poate chiar nu mă place~ gândesc eu.

_________________
_______