Satul Blestemat 3-Suflet Rătăcit

Capitolul 8.Doica Sorsha

Au trecut 4 luni de la incidentul de la cimitir.Nu am mai deschis jurnalul mamei de atunci și am decis că ar fi bine să luăm o pauză,iar după concursul de miss de vinerea asta a lui Stephanie vom relua din nou activitate.
De când am fost la cimitir prima oară la Kayla,Harry și Diego mă duc în fiecare sâmbătă acolo.
În ultimele luni pe care le-am petrecut au fost foarte relaxante.Am stat pe o băncuță și scriu și eu în jurnalul meu propriu,ori citesc ceva după ce le pun câte un buchet din florile preferate ale răposaților pe care le-am aflat din întâmplare când mătușa Alessia și unchiul Chad vorbeau.
Vinerea asta va avea loc concursul de miss a lui Stephanie.Toată lumea îi ține pumni și cu toți știm că orice s-ar întâmpla pentru noi ea este unica câștigătoare.
-Hey Kayla.Te caută mama ta și unchiul Max.îmi spune Hanna.
-Mă duc acum.Mersi Hanna.
Cobor scările lungi și o văd pe mama cu o cutiuță în mână.
-Vino scumpa mea!spune mama îmtinzându-mi mâna ca eu să pot coborî ultimele trepte.Sunt încă în pijamale și toți din casă sunt deja gata aranjați pentru a merge la concurs.
-Vreau ca tu să ți asta.spune mama și îmi întinde în mână un tricou lung și negru.
-Al cui este?
-Asta nu este important acum.Vei afla singură al cui este tricoul mai târziu.Acum mergi și schimbă-te !Stephanie are nevoie de noi toți ca să câștige.
Urc sus grăbită și mă îmbrac așa:

Habar n-am de ce mi-ar da mama un tricou de băieți.Se pare că familia asta e mai ciudată pe zi ce trece.
Cobor repede scările și aud soneria de la ușă.
Deschid repede ușa și.....Am dat de naiba.
-Doică Shorsha!este ultimul lucru pe care îl spun înainte să cad într-un abis negru.

Peste 2 ore și jumătate

-Deschide ochi!afirmă o voce dulce foarte cunoscută mie.Era Hanna.
Deschid ochii complet deși îmi simt pleoapele mai grele ca niciodată.
-Kayla ești ok?întreabă mătușa Alessia foarte agitată.
-Ce s-a întâmplat?întreb nedumerită.
-Când ai văzut-o pe doamna Shorsha....
-CE?????țip foarte tare.
-Kayla ce te-a apucat așa din senin?mă întreabă mama.
-Doica Shorsha este cea mai rea persoană pe care am cunoscut-o vreodată.
-Kayla Alessia Tomson vezi cum vorbești.zice mama de data asta mai supărată.
Niciodată nu este de bine când mama îmi spune pe numele întreg.Mereu se supără atunci când îmi spune așa.
-Doic Shorsha este o persoană minunată și mi-a spus că din nefericire nu mai are unde să locuiască așa că am invotat-o să rămână la noi până când își găsește un loc de muncă stabil și o casă unde să locuiască.
-Mamă asta este o năzdrăvănie mai mare decât am făcut eu vreodată.Nu este posibil să faci asta.Oricum ce ar putea face doica Shorsha?!
-Decizia asta este luată deja și nu mai vreau să aud nici un comentariu despre asta.Deja am hotărât că doamna Shorsha să o ajute pe Willma în bucătărie.
-Dar nu....
-Nu mai vreau să aud.sunt întreruptă de mama care imediat după ce își termină propoziția iese din camera unde ne aflam astfel încât eu să nu mai comentez nimic altceva despre decizia incredibil de proastă pe care a luat-o ea.
Toți adulți ies din cameră după ce se asigură că sunt bine, astfel rămânând numai eu cu frații mei.
-Kayla ce ai cu doamna aceea drăguță?mă întreabă Noah.
-Femeia aia nu este drăguță!Ați luat-o cu toți razna.
-Dar ce este înneregulă cu ea?întreabă Eathen.
-Uitați....eu și doica Shorsha....
-Deci să înțeleg că e legat de trecutul tău?întreabă Noah.
-Da!
-Atunci prieteni luați loc.spune Stephanie.
-Când eram mai mică,atunci când mama mea ,mătușa Alessia și părinții voștri au avut ceartă aia urâtă,mama mea avea o perioadă mai neagră,cum o numea ea,la serviciu și mi-a angajat o bonă.
-Câți ani aveai atunci? întreabă Landrew.
-Eu aveam vreo 4 ani și voi crede că la fel.
-Ok,continuă.mă îndeamnă Will captivat de începutul poveștii mele.
-Bona mea se numea Shorsha,dar eu îi spuneam doica Shorsha.Părea o persoană minunată și făcea atât de mult bine când era mama de față,însă când mama pleca la muncă și mă lasă singură cu ea ,parcă se transforma într-o bestie.
-Ce făcea mai exact?întreabă Leon.
-Păi vezi cicatricea asta,spun eu și îmi dau părul la o parte din spatele gâtului.
-Vai de mine,cum de n-am observat asta niciodată când îți prinzi părul în coc?întreabă Ambar.
-Nu sunteți atenți!afirm eu.
-Da a făcut asta?întreabă Amanda.
-Da.Ea este singura vinovată pentru asta.Nici măcar mama nu știe ce mi-a făcut drăcoaica aia când eram mică.
-Kayla de ce nu mi-ai spus asta.Cum de eu nu am văzut asta.Doar locuiam cu tine, mama și mama ta atunci.
-Mătușa Alessia stătea cu tine cel mai mult la bunica ta din partea tatălui ,iar pe mine mama nu a acceptat să mă lase la mama unchiului Chad așa că a ales să angajeze o bonă.Și aceea bonă mă bătea de fiecare dată când avea ocazia.
-Și acum ție frică de ea?întreabă Addison.
-Ba chiar deloc.Am 17 ani și abia aștept să văd ce o să-mi facă și să-i văd fața când o să o opresc din a mă mai lovi.
-Dar de unde ști tu că o să încerce să te lovească?întreabă Sebastian.
-Păi Seb așa am eu impresia.De ce de fiecare dată când deschid eu ușa se întâmplă un dezastru capital?
-Habar n-am!afirmă Lewis.
Toți râdem și băieți pleacă din camera mea împreună cu fetele toți înafară de Noah care stă pe scaunul biroului meu și se uită la mie cu privirea lui caracteristică de cățeluș.
-Ce vrei Noah?întreb eu .
-Aș putea să mai stau un pic cu tine,Kayla?
-Ce crezi că la mine e hotel de cinci stele sau vreun bar sau club??întreb eu sarcastică.
-Te rog Kayal!!mă roagă Noah.
-Bine.