Satul Blestemat 3-Suflet Rătăcit

Adevărul

Partea 1 -Spitalul

-Doamnă stați calmă! Vă rugăm! strigă o asistentă la mine.
-Dacă fiica mea nu ajunge acum într-o sală de operație și nu este salvată, VĂ DĂRÂM SPITALUL ÎN CAP! țip tare amenințând-o pe asistentă cu pistolul, la fel ca restul adulților!
Asistenta nu se mai gândește de două ori și fuge cu fiica mea într-o sală de operații.

În urmă cu două ore și jumătate
Kayla P. D. V.

Chiar dacă Landrew nu este de acord eu am să plec în satul blestemat să-mi găsesc mătușa și tatăl. Nimic nu mă va opri. Voi pleca mâine la prima oră.
-Kayla! spune Landrew intrând în cameră
-Da!
-Știu că nimic n-o să te oprească din a pleca, dar aș vrea să-ți dau asta. spune și scoate din buzunar, un colier cu o lună și un norișor.
-Mama mi-a spus să țil dau când vei face cel mai mare pas al vieții tale. Încă nu am înțeles dacă se refera sau nu la căsătorie, dar eu cred că să mergi într-un sat al ororilor ca să îți salvezi tatăl și mătușa este cel mai important pas pe care l-ai face. spune și îmi pune lanțul la gât.
-Este minunat! Mulțumesc ca ai încredere în mine, mă bucur că ai acceptat să merg în acel sat.
-Eu nu sunt de acord să mergi acolo însă te cunosc de când mă știu și știu faptul că ești mult mai încăpățânată ca mama ta și eu tot nu înțeleg de ce nu ai lăsa-o pe mama ta să meargă acolo.
-Nu vreau ca mama să dea ochii cu satul în care a fost forțată să trăiască timp de 17 ani, în plus am un singur părinte și dacă teoria unchiului Christian este adevărată s-ar putea să mă întorc cu 2 părinți și dacă mama merge acolo nu sunt sigură că s-ar putea să se mai întoarcă
-Mama ta este cea mai dură femeie pe care am cunoscut-o!
-Eu, ca fiică a ei nu sunt sigură că are puterea să se întoarcă!
-Ea nu are puterea să se întoarcă sau tu nu ai puterea să o lași?!
-Poate ambele! spun eu mai șoptit și ies din cameră.
Poate nici eu nu sunt pregătită s-o las pe mama să fie rănită. Ea a făcut atâtea pentru mine timp de 17 ani, măcar să îi aduc persoana iubită înapoi ca să îi mulțumesc pentru miile de lucruri mărunte pe care le-a făcut atâta vreme pentru mine. Merg în la subsol și o să încerc să caut bila inventată de unchiul Christian ca să pot merge în satul blestemat. Din câte am auzit de la mama, acel sat nu are nume este în spatele său o istorie magică care nu am crezut niciodată că o pot înțelege și nici acum nu o prea înțeleg.
Am stat la discuții cu Landrew mai mult de o oră discutând despre acel sat blestemat și despre mama mea.
Mi-am dorit nespus de mult să-mi aflu trecutul. Să aflu cine sunt părinții mei biologici. Să aflu de unde vin, de unde vin părinții mei, despre tinerețea lor, micile lucruri neimportante pentru ceilalți copii, dar mega importante pentru mine. În ultimele luni am aflat foarte multe din trecutul mamei mele adoptive, Bella. Am aflat despre prietenii săi, despre trăirile sale, despre Harry, despre locul unde s-a născut, despre copilăria ei și pot să spun că acele lucruri, în proporție mică,m-au maturizat cât de cât.
În ultimele luni am ajuns de la fata cuminte și conștiincioasă la fiica unei mafioate și o criminală. Îmi pare extrem de rău că mi-am pătat mâinile cu sânge, mai ales cu a lui Christian, băiatul care ma jucat pe degete ca pe o marionetă, dar mi s-au întâmplat și lucruri bune. Familia mea este mai unită ca niciodată, mătușa Alessia le-a născut pe Anne și Rachel, mulți dintre frații mei au acum întâlniri, am stabilit cea ce simt pentru Landrew și m-am împăcat cu ideea de a nu o lăsa pe mama să meargă în locul unde a murit Harry.
Îmi i-au jacheta și dau să cobor ultimele scări când simt o senzație ciudată. Totul din jurul meu devine negru și ultimul lucru pe care mi-l amintesc este durerea îngrozitoare la cap.

Înapoi în prezent
Bella P. D. V.

Kayla tocmai a ieșit din operație. Doctorul a spus că a fost o operație foarte grea și că o să-i i-a un timp destul de mic Kaylei de vindecare.
A fost diagnosticată cu un fel de boală, destul de severă care se vindecă doar cu ajutorul unei operați.
Doctorul a spus că atunci când Kayla a căzut pe scări și-a fracturat mâna stângă și și-a spart capul și arcada când a dat de ultima treaptă.
-Dacă doriți puteți să intrați în sală.spune domnul doctor făcându-mi un semn cu mâna stângă.
-Da vă rog.
-Pe aici......
Intrăm amândoi într-un salon și o găsesc pe fiica mea pe latul de spital stând comod și făcându-mi cu mâna zâmbind.
-Mama! spune ea și mă strânge tare în brațe imediat cum m-am apropiat de ea.
-Kayla! De ce nu ai spus nimic până acum!
-Nu știam că sunt bolnavă. Adică simțeam din când în când niște amețeli, însă nu le-am luat în seamă. Nu credeam că am ceva sever.
-Orice ar fi de acum înainte va trebui să-mi primiți că-mi vei spune. Eu nu sunt doar mama ta, eu sunt și prietena ta. Mie poți să-mi spui orice. Eu sunt cel mai mare aliat al tău. Să nu uiți asta! De acum înainte orice ai avea pe suflet și orice lucru pe care-l crezi nesemnificativ va trebui să mi-l comunici și mie! Primiți?
-Promit mami! spune și mă strânge în brațe. Poți te rog să-l chemi pe Landrew, dacă este aici, aș vrea să vorbesc cu el.
-Bineînțeles că e aici. Doar nu crezi că ar lipsi. Când l-am sunat și i-am spus unde ești și ce ai pățit a venit imediat încoace.
-Dar..... el era în spatele meu. Cum de nu.....
-Alessia te-a găsit când le schimba pe gemene. Chad te-a luat imediat în mașină și te-a adus la spital, iar cât tu erai în marină inconștientă el a plecat la o cofetărie să discute ceva cu niște prieteni de familie.
-Am înțeleg. Îl poți chema?
-Sigur.
Ies din camera de spital încetișor iar în urma mea ușa lasă un scârțâit oribil.
-Landrew pe tine vrea să te vadă!

Kayla P. D. V.

Ușa se deschide încetișor și pe ea intră Landrew îngrijorat și totuși liniștit imediat cum mă vede întreagă și în siguranță pe patul de spital.
-Kayla, m-ai speriat îngrozitor!
-Scuze Landrew! Însă niciodată nu am avut vreo boală atât de gravă. Însă nu pot să stau în pat. Mâine trebuie să plec. Trebuie să plec înainte s-o facă mama și să nu mai am ocazia.
-Kayla nici măcar să nu te gândești că după toate astea te voi lăsa să pleci. Nu vei părăsi Spitalul ăsta chiar dacă ar trebui să pun bodyguarzi la ușa ta și la ușa spitalului.
-Landrew trebuie să plec înainte să plece mama. Nu mă poți opri!
-Ba pot și-am s-o fac!
-Mama nu te-ar lăsa să-mi pui paznici la ușă!
-Dar familia noastră a plecat. Acum ești în grija mea. Nu te pot lăsa să pleci.
După ce își termină fraza Landrew pleacă lăsându-mă singură. Nu cred că este în stare să-mi facă așa ceva sau da.

După două ore și jumătate

Au trecut două ore și jumătate și eu stau singură într-o cameră de spital, fără ceva ce aș putea să fac.
Se aud două bătăi în ușă după care în cameră apar două matahale înalți cât turnul Eiffel. Nu cred că mi-ai făcut una ca asta Landrew! Ba dă, a făcut-o!
-Bună ziua domnișoara Kayla! Am fost trimiși.....
-..... aici pentru a mă împiedica să părăsesc incinta Spitalului până când mama mea nu va fi plecat pentru că am un iubit care deși vrea să mă protejeze mai mult mă face să-mi ies din toți pepeni și cel mai probabil dacă mama ar pleca peste un an m-ar ține aici până aș avea probleme la mansardă. i-o tai înainte să apuce
să-și termine propoziția.
În clipa în care termin de vorbit, matahalele, în număr de 7 ies din camera mea.
Poate ai câștigat bătălia asta, însă războiul nu s-a terminat Landrew Quinn. Eu sunt Kayla Tomson., până la urmă nu sunt fiica Bellei Tomson degeaba. Or fi ei 7 însă eu am puterea și viclenia a 10 ca ei.

Partea 2-Evadarea

Mă deconectez de la toate aparatele astea idioate și mă ridic din pat. Din nefericire sunt nevoită să plachez pe cineva pentru că nu am haine normale. Dar toate fetele care trec pe aici sunt în rochițe cu fluturași și inimioare, iar eu nu mă pot duce
într-un sat periculos în rochie, bineînțeles dac pot trece de matahalele din spatele ușii ăsteia. Din fericire pentru mine, astăzi s-a servit pizza la micul dejun și am o sticlă de ketchup pe măsuță. Sper doar ca matahalele din spatele ușii să fie puțin idioate ca să nu își dea seama că sângele de pe jos e de fapt doar ketchup de la supermarket-ul din colțul străzii. Dau pe jos niște ketchup și mă pun pe jos cu un pahar de sticlă în  mână. Îl trântesc pe jos cu toată puterea mea și când se sparge mă întind pe jos, iar în clipa următoare 5 bodyguarzi intră în camera de spital.
-CHEMAȚI ASISTENTELE! țip și plâng. Nu credeam că sunt chiar o actriță atât de bună.
Toți bodyguarzi ies din cameră și odată cu ei și eu împreună cu rucsacul care conține tot ce am nevoie în acel sat inclusiv pistolul dacă o să am nevoie de el. Dar acest plan nu va merge dacă nu găsesc haine mai adecvate unui sat blestemat. Speranțele încep să mi se risipească, dar în ultimul moment văd o fată apropiată de vârsta mea îmbrăcată în niște blugi rupți negri, un tricou alb deasupra buricului și o geacă de piele neagră. O i-au de gât și o îndes în debaraua omului de serviciu. După doi pumni și trei palma fata cade lată pe pământ, iar eu ies peste 5 minute îmbrăcată cu hainele fetei.
Merg spre ieșire și văd doi bodyguarzi în fața ușii. Asta explică de ce erau doar 5 dintre ei în cameră mea. Mă furișez în spatele lor și îi bat pe fiecare pe umăr și când se întorc le dau câte un pumn în mufă, însă nu este de ajuns. Pe unul dintre ei îl i-au la picioare și în 2 secunde cade la pamânt leșinat. Celălalt mă prinde de umeri, însă cu toată forța mea îi mai dau un pumn în față, un picior în burtă și cu o mișcare de karate îl lovesc cu piciorul în cap.
Am ieșit din spital.Am haine noi, dar acum cum voi ajunge în pădurea aceea. Îmi trec mâinile prin cap ofticată și după câteva momente de gândire, încerc să caut în buzunarele de la pantaloni și de la geacă. În buzunarul stânga al gecii găsesc o cheie de mașină. BINGO!
Caut prin parcare timp de 2 minute după care mă opresc în fața unei mașini albastre, un BMW stilat și destul de mare.

Acum spre satul blestemat înainte să mă găsească Landrew sau altcineva............