Satul Blestemat 3-Suflet Rătăcit

Capitolul 13.Hans și James

Bella P.D.V.

Intru în casă val-vârtej ca o tornadă și o văd pe fiica mea stând întinsă pe canapeaua crem din piele a lui Austin.
-Ești bine,draga mea!spun eu luând-o în brațe pe Kayla.
-Sunt bine mamă.Pistolul cadou de la unchiul Zek și mătușa Alessia a ajutat!spune ea și simt cum îmi fierbe sângele în vene.
-IAȚI DAT FICEI MELE UN PISTOL! V-AȚI ȚICNIT DE TOT!SPER CĂ N-AI FĂCUT VREI PROSTIE CU EL.încep să țip ca o nebună.
-Nu mamă,nu am făcut nimic cu el.spune Kayla și simt cum respirația mi se încetinește și pulsul meu devine din nou regulat.
-ZEK,ALESSIA ÎN BIROUL MEU,ACUMM!țip eu și urc către etaj cu Alessia în mână dreaptă și cu Zek în mâna stângă.
Deschid ușa biroului și îi pun pe amândoi pe scaun.
-V-AȚI PIERDUT MINȚILE PE DRUM!!!încep să țip.
-Bella,Alessia n-a făcut nimic rău.Doar i-a dat pistolul meu.
-Ale ieși!Voi vorbi cu tine când sunt mai calmă.spun și Alessia pleacă val-vârtej din biroul meu.
-ZEK NICIODATĂ SĂ NU MAI FACI AȘA CEVA!!!țip și mai tare.
-Îmi poți explica te rog de ce nu ar fi trebuit să il dau?
-Pentru că un pistol se dă cuiva care are nevoie de el pentru a se apăra,dar oameni au defecte și greșesc mult,iar când încearcă să-și păstreze viața ei fac greșeli.Eu nu vreau ca fiica mea să facă greșala de a lua o viață cum am greșit eu și cum  a greșit tata.De când era mic copil i-am spus Kaylei că singurul care poate lua și da viața este Dumnezeu.Așa cum i-a spus și Willma.Dar acum că are acel pistol nu știu ce să fac.Să îl iau de la ea sau să îl las să-l țină cu gândul tot timpul că ar putea face o greșală ca mine și s-o regrete mai târziu toată viața.
-Acum înțeleg Bella.Promit. că de acum în colo nu voi mai face nimic în legătură cu Kayla fără să te consult pe tine mai întâi.
-Poți pleca!spun eu și după ce Zek iese din biroul meu mă trântesc pe scaunul de piele neagră că abanosul și mă relaxez uitându-mă în sus.
După câteva minute aud o bătaie în ușă.
-Intră!spun eu și îl văd pe Jeff, asistentul meu de când am 19 ani.
-Bună ziua domnișoara Tomson!Ce faceți?spune el intrând în biroul meu.
-Ce să fac Jeff.Adimir vopseaua de pe tavan.Este superbă.E bej!spun eu sarcastică.
-Am venit să vă dau această scrisoare.spune și îmi întinde un plic negru cu un sigiliu mult prea cunoscut mie.
-Poți pleca !spun luând plicul în mână și imediat cu Jeff iasă din birou îl deschid.

Dragă Bella,

Știu că au trecut mulți ani și că nu îți mai amintești de sigiliul familiei Andersen din mafia Angliei ,dar de numele de Hans și James presupun că îți aduci aminte.
Uite cum stă treaba.Fata ta a fost la noi și știu că acum te vei enerva la maxim și vei porni în căutarea noastră.Ei bine scrisoarea asta este ca să-ți ușurez munca.
Ne găsești la 100 de metri distanță de marele parc pe strada Parkinson Alzheimer 67.Te așteptăm.Avem o surpriză pentru tine.Te așteptăm la ora 16:00.
                    Cu dragoste,frații Andersen
                                       Hans și James.

-Tâmpiții!încep să mă învârt prin birou căutând o soluție să-i omor pe frații Andersen.Știu că vor ademeni într-o capcană,dar ce nu știu ei este că eu încă nu sunt o prostă și încă mai am echipa din trecut plus fiica mea.

Cobor grăbită scările și îi găsesc pe toți adulți în cameră.Exact când am nevoie.
-Pregătiți-vă!spun eu.
-Bella ce este? întreabă Angie.
-Mergem la frații Andersen.spun eu și toată lumea merge sus după arme și tot cea ce e nevoie.Kayla este gata să meargă sus,dar o opresc.
-Ce crezi tu că faci, domnișoara Tomson?întreb eu.
-Mergeam în camera mea.zice ea.
-Ba nu.Tu vii cu noi.spun eu și pe fața ei se vede un zâmbet.
-Dă-mi doar 5 minute să mă schimb din hainele astea și vin.
-Mai ai 4 minute și 54 de secunde.spun eu și Kayla o zbughește sus pe scări ca o tornadă.

Kayla P.D.V.

Urc sus grăbită și îmi iau din dresing niște blugi rupți,o bluză albă,o geacă de piele și niște botine tot de aceeași culoare care pantalonii,iar la spatele pantalonilor pistolul pe care mi l-au dat unchiul Zek și mătușa Alessia