Pacatele Iuliei | Vlad & Cristi Munteanu | FANFICTION

CAPITOLUL 22

IULIA POV ...

Ma trezesc intr-o camera alba , si cand zic alba, ma refer la totul din acea camera era alb . Singurele lucruri pe care le vedeam colorate erau florile asezate in jurul patului in care ma aflu . Erau flori peste tot. Stai putin ... asta nu e patul meu , si asta nu e camera mea. Auzeam sunetul ala ciudat pe care il auzi in fiecare camera de spital . Pulsul inimii mele ... Cat timp am dormit ? Dintr-o data in acea camera isi face aparitia o asistenta . Avea ceva hartii in mana. 

Asistenta : Vai ! Te-ai trezit ! 

Eu : Mda ... M-am trezit . *incercand sa ma ridic* 

Asistenta : Nu, nu te ridica ! Stai exact in pozitia in care esti. Il chem pe domnul doctor chiar acum ! *incercand sa ma tina fara a ma misca* 

Ce era sa fac ? Am asteptat sa vad cat timp mai stau pe aici , si m-am trezit ca am o scrisoare langa mine . Era pe o foaie roz , si scria destul de urat 

"Am fost si aici ! Fa-te bine , ingeras . Avem nevoie de tine ! "

Foaia nu era  semnata , si chestia asta imi aducea aminte de cele intamplate acum cateva saptamani ,in tabara. Oare Gami iar imi lasa scrisori ? Iar ? Dintr-o data usa de la salon se deschide , si printre florile din pat isi face aparitia un domn, destul de tanar , cu un dosar foarte mare in mana. 

Doctorul : Bun, cum te numesti ? 

Eu : Pai ... nu scrie acolo ? Sau nu v-au spus parintii mei cum ma numesc ? 

Doctorul : E o intrebare de rutina. Vreau sa vad daca iti mai amintesti chestii .

Eu : Pai ma numesc Marin Iulia

Doctorul : Ce clasa esti ? 

Eu : A 10-a 

Doctorul : Profilul ? 

Eu : Serios acum ? Suntem la interogatoriu ? 

Doctorul : Iulia , te rog raspunde ! 

Eu : Filologie. 

Doctorul : Iti mai amintesti cum ai ajuns aici ? 

Eu ; Imi amintesc ca eram cu mama si tata in masina,iar tata ,care conducea , facut un accident .propo, ei unde sunt ? Si cat timp a trecut de cand sunt aici ? 

Doctorul ; Iulia,e o situatie mai delicata. N putem sa discutam despre asta acum. Vreau sa vad daca mai functionezi. Ce zici ? Poti sa ridici piciorul drept pentru mine ? *tragand patura jos* 

Eu : Nu e o intrebare putin cam perversa ? *ridincand piciorul drept in sus*

Doctorul : Acum ridica si stangul ! 

Dupa ce mi-au fost verificate toate reflexele , doctorul mi-a cerut sa ma ridic  din pat si am inceput sa fc ture cu el de-a lungul holului . El tot evita ferestrele ,insa am putut realiza singura ca venise toamna.

Eu : Nu mai evitati ferestrele . Mi-am dat singura seama ca e deja toamna ... 

Doctorul : Vino cu mine in salonul tau . Trebuie sa mananci ceva , si trebuie sa discutam ceva foarte important. 

Ajunsa in salon , am infulecat niste macaroane cu branza. Se pare ca s-au obisnuit atat de mult cu mine , incat stiu si ce mancaruri imi plac. 

Doctorul : Mai vrei sa mananci ? *asezandu-se pe un scaun*

Eu : Nu. Multumesc frumos . Acum ce doreati sa discutati cu mine ? 

Doctorul : Pai ... dupa acel accident , tu ai intrat in coma profunda. Au trecut peste 3 luni de atunci . Suntem in luna octombrie . Dar nu iti fa griji. Ceea ce e cel mai bine e ca te-ai trezit , si ca profesorii tai te asteapta fix de lni la scoala, pentru ca esti apta sa mergi , si e foarte bine. 

Eu : Si mama si tata ?

Doctorul : Pai ... e o situatie mai delicata ... Tatal tau ,dupa accident a ramas invalid, iar acum e la tratament in Suedia ... iar mama ta ...

Eu : Iar mama ? 

Doctorul : Iulia , trebuie sa realizezi ca viata ta merge inainte, fara doar sau poate . Incaerca sa treci peste. 

Eu : Ce e cu mama mea ? *urland catre doctor* 

Doctorul : Mama ta a murit in accident ... 

Eu : Poftim ? 

Simteam cum lacrimile imi curgeau pe fata . Cred ca am lesinat . Habar nu am . Ceea ce imi amintesc e ca m-am trezit cu Larisa langa mine . Nu imi vine sa cred ca dupa toate cele intamplate , ea e langa mine ... 

Larisa : Iulia , nu e nevoie sa plange ... Viata merge inainte 

Eu : Cum sa nu fie ? Mama mea a murit . Tu cum crezi ca as putea sa ma simt ?

LARISA POV ... 

Are dreptate. Nu am cum sa o inteleg . Am ramas socata sa aud ca Iulia a intrat in coma ,iar mama ei murise . Am fost prezenta si eu la inmormantarea ei . De fapt a fost prezent aproape tot orasul.Nu are cum sa nu iti fie mila. 

Eu : Iulia ,vrei sa mancam ceva ? 

Iulia : Nu ! Vreau sa mor si eu ! 

Eu : Iulia, taci din gura.Nu mai  vorbi atatea prostii . 

Iulia : Nu ma poti intelege ... 

Dintr-odata am primit un mesaj de la mama. Astazi trebuie sa mergem in oras , sa luam cina .

Eu : Iulia , eu trebuie sa plec, dar o sa pun o asistenta sa vina sa mai stea cu tine .

Iulia : Pleaca, Larisa.Nu iti pierde vremea cu o viata pierduta precum viata mea ...

IULIA POV ...

Dupa ce Larisa plecase , am ramas singura , din nou . Acum aveam nevoie de cuvintele mamei, cum ca totul va fi bine . Nu imi vine sa cred ca nu le voi mai auzi niciodata ... Dupa nici 2 minute de la plecarea Larisei , usa de la salonul emu se deschide larg . Credeam ca e vreo asistenta , sau ceva. Dar nu,nu era nicio asistenta . Am ramas cu gura cascata cand am vazut cine era in usa ...

#1080 CUVINTE