De ce nu mă vrei?

10

◇
◇ ¤ ◇
◇

Astăzi am ieșit din casă. Pentru prima dată după mult timp. Am ieșit doar pentru a merge la supermarket pentru a-mi cumpăra legume căci da. Am devenit vegetariană.

Eram la raionul cu legume proaspete și încercam să găsesc tot ce îmi trebuia pentru o nouă rețetă. Salată de broccoli cu morcov și sfeclă roșie. Și atunci s-a întâmplat. L-am văzut. Nu am mai făcut-o de luni bune, dar ceea ce m-a bucurat este faptul că nu am avut niciun fel de reacție. Nicio tresărire. Niciun fior pe șira spinării. Nimic. A fost ca și cum am văzut un necunoscut. Ceea ce și însemna pentru mine.

Aflată mai apoi la raionul cu lactate, încercam să mă hotărăsc între lapte de soia și lapte de migdale. Atunci a apărut din nou. Dar nu el. Prietenul lui. M-a întrebat cum mai sunt. I-am răspuns sec. M-a întrebat ce am mai făcut. M-a întrebat unde am stat ascunsă atât amar de vreme. Nu i-am răspuns. Doar am scos un mic râset, am luat o cutie la întâmplare de lapte și am plecat. Definitiv. De aici.

Am mai luat o hotărâre. A doua pentru mine. Am scos apartamentul la vânzare și am închiriat un altul. Dar nu aici. Nici măcar prin apropiere. În alt oraș. În alt județ. Unul îndepărtat. Sper să îmi priască. Sper să îmi fie bine. Sper să nu mai dau de cineva ca el. Și sper ca nici măcar o fată să nu aibă parte de astfel de persoane în viața lor. Astfel de persoane toxice. Parșive. Nefolositoare. Dăunătoare. Sper ca nimeni să nu mai treacă prin ce am trecut eu și să înțeleagă că nu trebuie să se schimbe pentru nimeni. Niciodată.

Până data viitoare, vă rog să eliminați toate persoanele nepotrivite din viața voastră. Sau pe cele care au o influență proastă. Înconjurați-vă de oameni de calitate. Oameni buni. Oameni adevărați. Și nu lăsați niciodată nimic să vă schimbe.

Sfârșit.

◇
◇ ¤ ◇
◇