◇
◇ ¤ ◇
◇
Canapeaua din sufragerie a devenit mult mai inconfortabilă decât mi-o aminteam. Televizorul de mult nu mă mai captivează și mă simt pierdută. Cu prietenele nu am mai ieșit din ziua în care mi-ai spus verde-n față că nu mă placi. Deloc. Absolut deloc. Am rupt orice legătură cu lumea din exteriorul apartamentului meu și pare să-mi fi făcut numai rău. Mult mai mult rău decât era posibil să-mi fac cu mâna mea. Mă simt vinovată că nu m-am comportat cum se cuvine și m-am închis în casă. Mă urăsc pentru faptul că, numai din cauza ta, m-am transformat într-o epavă. Sunt sugrumată de păreri de rău și regrete. Mă simt de parcă m-aş îneca: am nevoie disperată de o gură de aer. O gură uriașă de aer, care să mă ajute să respir până la sfârșitul vieții acesteia. Cred că am nevoie să găsesc pe cineva. Doar să-l găsesc și să-i mulțumesc divinității pentru tot. Pentru absolut tot. Sper doar că acea clipă apare curând și voi scăpa de întunericul ce mi-a împânzit zilele.
◇
◇ ¤ ◇
◇
CITEȘTI
De ce nu mă vrei?
Historia Corta|finalizată| Durerea ei răsună din fiecare șoaptă si dorul din fiecare gest. Ura se deosebește în fiecare privire și regretele îi ies prin fiecare por. Fără a le da un nume, un el și o ea reprezintă o poveste, la fel ca fiecare dintre noi. Personal...
