◇
◇ ¤ ◇
◇
Încerc să îmi amintesc cum eram înainte sa te cunosc. Ce fel de persoană eram? Care-mi erau dorințele? Care-mi erau visele? Acum sunt doar resturi. Fărâme. Particule mici-mititele care nu pot fi luate în calcul. Nu de un om care are în centrul atenției o persoană. O persoană iubită.
Se spune ca dragostea e oarbă, dar oare și oamenii devin orbi când se îndrăgostesc? Nu știu ce sa spun în privința aceasta. Chiar nu îmi pot da cu părerea. Nu știu cine sunt acum. Cum sunt. Ce vreau. Știu doar că aș fi dat orice să îmi acorzi atenție. O privire mai însemnată. O conversație mai dezvoltată. Orice. Orice semn care ar putea să mă ducă cu gândul la tine. La o relație cu tine. Dar nu a fost niciunul concret. Erau doar născociri ale imaginației mele bogate. Și bolnave. Mai ales bolnave.
Îmi doresc doar sa te uit. Pe tine. Și sentimentele care le am pentru tine. Și tot ce mi-am imaginat ca ai putea reprezenta pentru mine. Tot ce am crezut ca ai face pentru mine. Numai aiureli. Am fost așa naivă crezând că te-ai uita vreodată la mine. Am fost așa de visătoare și neatentă neobservând toate indiciile pe care mi le dădeai. Indicii ce îmi spuneau sa mă îndepărtez. Sau cel puțin să nu mă apropii. Dar nu am ținut cont de nimic pentru că am fost oarbă. Oarbă intenționat. Ca și cum mi-aş fi pus din proprie inițiativă un văl pe ochi. Un văl care sa îmi împiedice vederea și care sa adauge mici detalii. Detalii care mi-ar fi plăcut să le văd. Detalii pe care știu ca fără acel adaos nu le-aş fi putut vedea. Nu le-aş fi putut avea. Și cel mai rău, nu mi le-aş fi putut imagina cu ochii liberi căci aș fi zărit ceea ce nu doream.
◇
◇ ¤ ◇
◇
CITEȘTI
De ce nu mă vrei?
Historia Corta|finalizată| Durerea ei răsună din fiecare șoaptă si dorul din fiecare gest. Ura se deosebește în fiecare privire și regretele îi ies prin fiecare por. Fără a le da un nume, un el și o ea reprezintă o poveste, la fel ca fiecare dintre noi. Personal...
