Adoptata de BTS

Ura sau iubire!?

    -Promiti ca nu o sa ii spui Tarrei despre faptul ca nu era un vis?spune Jungkook,iar devin confuza.Nu mai inteleg nimic.

      -Poftim!?spun eu si simt cum lacrimile imi inunda fata. Ies din "ascunzatoarea mea" si ma pozotionez in fata lor.

     -Tarra....nu e ceea ce....spune Lara,dar eu o intrerup imediat.

     -Nu e ceea ce pare!?Mai scuteste-ma!spun eu si desi piciorul ma doare de mor in acest moment,durerea aceasta nu se compara cu cea din sufletul meu.
   
    -Lasa-ma sa iti explic,te rog!zice Jungkook si simt o urma de teama in glasul sau.O teama de a nu pierde un suflet la care tine.

     -Ce sa imi explici?Faptul ca am fost mintita in cel mai josnic si posibil mod?Asta sa imi explici?spun eu,tinandu-mi pumnii stransi de nervi.Macar spuneti de ce ai facut-o si nu stati ca niste copii nevinovati acolo ca nu va merge.Ei se uita la mine cu tristete in ochi,dar eu nu ma las asa usor si ii privesc indiferenta.

       -Tarra,mai bine vorbesti cu Jungkook!El e singurul care stie cel mai de ce a facut asta.Imi pare atat de rau....spune si o ia la fuga  suspinand.Chiar daca ii pare rau,nu cred ca vom mai putea fi ca inainte.Nu pana cand nu imi voi recupera increderea in ea....asta daca voi mai avea incredere in ea.

      -Stiu ca ti se pare ciudat de ce te-am mintit,dar.....spune Jungkook ezitand putin.Eu nu am comentat ci doar l-am lasat sa continue.Asculata.Deci,....noi a trebuit sa facem asta pentru binele tau.Mai tii minte seara in care ne-am oficializat relatia?ma intreaba el curios.

      -Da!spun si il las sa continue.

      -Pai in acea seara ai urcat in camera ta si ai adormit.Suga era foarte stresat in acea zi.Cand l-am intrebat ce are a spus ca ii pare rau si ca nu a vrut sa se intample asta.La inceput eram confuz.Dar apoi el mi-a povestit tot.Mi-a spus ca  in urma cu o zi a fost intr-un club.Barmanul era camatar,iar Suga avea "nevoie" de droguri.Da pentru a face rost de ele ,ii trebuia o garantie.Mintea lui sclipicioasa,probabil de la tequila,s-a gandit la tine.Tu ai devenit garantia in schimbul nenorocitelor alea de droguri.Trebuia sa facem ceva,pentru ca a doua zi ar fi venit dupa tine.Am vorbit cu baietii si eu ti-am dat un somnifer.Iar apoi te-am dus la orfelinat si am facut in asa fel incat totul sa fie exact ca inainte sa ne intalnesti.Directoarea si Lara au pastrat tacerea,pentru ca asa le-am rugat eu.Deci daca vrei sa fii suparata pe cineva,acela sunt eu.Restul nu au gresit cu nimic.spune el si eu dau sa deschid gura,ca sa spun ceva,dar o inchid inapoi.

       -Tarra...spune ceva!Te rog.zice el ,aproape implorandu-ma.

      -Vreau sa fiu singura!zic cu voce dubios de calma,fara sa ma uit in ochii lui.

       -Imi pare atat de rau!si imi pune mana pe umar,dar eu i-o indepartez.

      -Am zis ca vreau sa fiu singura!tip la el tinandu-mi lacrimile in frau.Pleaca!ma las in jos,sprijinita de perete si el parca abatut si cu privirea in jos ,pleaca pe culoarul mare spre...nu stiu unde si nici nu imi pasa.Exact cum nu i-a pasat lui de sentimentele mele si m-a mintit ca pe ultima fraiera,nici mie nu imi va mai pasa.Gata!Jungkook e istorie pentru mine.Stiti ce?!Il urasc....pe el si pe toti cei care m-au mintit.Daca intr-adevar tineau la mine, imi spuneau adevarul si se puteau gasi si alte solutii.Nu stiu daca o sa mai am incredere in ei vreodata.Ce bine ar fi fost sa o am pe mama langa mine.Sa imi spuna ca va fi bine si sa ma aline.Si pe tata care sa imi spuna ca o sa ii omoare pe cei care ii ranesc fetita.Ce proasta....cum am putut sa cred ca a fost doar un vis?Sunt atat de jalnica.Am muscat momeala fara ca macar sa gandesc putin.Nu mai pot sta aici...nu atat cat exista persoane false pe pamant ca ei.....ca toti cei care m-au mintit ca pe ultima proasta!

        Ma duc pe acoperisul facultatii si constat pentru prima oara in viata mea ca cerul la asfintit poate avea si cateva tente de roz.Macar el sa fie mai roz,daca viata mea nu e.Inaintez cativa pasi pana la marginea acoperisului.Ce mult e pana jos!Totusi,cand ajungi jos se zice ca nu mai simti durere.Ma urc cu picioarele pe marginea acoperisului si privesc spre cer.Mama,tata...nu mai pot continua asa.Si mai ales,acum pot veni sa va fiu alaturi si nu imi va mai fi niciodata dor de voi.Nu ma va mai durea inima,nu voi mai fi mintita,ci doar ma voi odihni linistita alturi de voi.