Adoptata de BTS

Amnezie......

Peste tot vad doar nuante de gri.Nu vad roz,alb sau negru.Vad gri.Stiti de ce?Pentru ca sufletul meu a suferit un soc atat de mare,incat s-a blocat intre fericire si suferinta,lumina si intuneric,puritate si impuritate,adica intre alb si negru.Si daca e sa combini aceste doua culori......va iesi o nuanta de gri.O nuanta ce ma seaca de energie si putere.Ma gandesc in fiecare zi,de ce?De ce mi se intampla doar mie lucruri rele?De ce dupa soare ,intotdeauna,dar intotdeauna trebuie sa vina si furtuna.

Imi vine sa plang.Asta pentru ca am pierdut ceva extrem de drag mie.Am pierdut aceeasi persoana pentru a nu stiu cata oara.Dar de data asta....nu se va mai intoarce.Mi-a promis ca nu ne vom mai desparti...... a imi va fi alaturi mereu,la bine si la greu.Dar nu mai e....Am pierdut.....l-am pierdut pe el.Cel ce a insemnat cel mai mult pentru mine si pe care l-am pretuit cu toata fiinta mea.Mi-am pierdut singura persoana ce ma facea cu adevarat fericita.Mi-am pierdut iubirea.

Astazi....cerul plange.Plange pentru Jungkook.....ce a trecut in nefiinta.Poate daca nu eram atat de proasta si naiva,nimic rau nu s-ar fi intamplat.Ma simt atat de vinovata,dar in acelasi timp si abandonata.Ma simt a nimanui,desi nu sunt singura.Tata,fratele si prietenii mei imi sunt alaturi si ma sprijina,dar parca nu e de ajuns.

Au trecut trei zile de cand obrajii mei sunt umezi,datorita tuturor lacrimilor varsate.Anchetatorii nu au mai gasit corpul lui Jungkook,ci doar a lui Alex,care si acesta era desfigurat.Imi pare rau ca moartea sa a fost asa de cumplita,dar a primit ce a meritat.Cat despre Jungkook,politistii au zic ca din cauza exploziei,se poate ca corpul sau ori sa fi fost aruncat la mile distanta de spital,din cauza presiunii,fie sa se fi transformat in cenusa,din cauza presiunii mare a focului.Pe mine nu ma intereseaza asta atat de mult,ci faptul ca l-am pierdut.......definitiv.Ma doare.......Ma doare faptul ca stiu ca nu pot da timpul inapoi,desi as vrea asta cu orice pret.

Inca stau in spital.Asta pentru ca am lesinat de mai multe ori,din cauza ca eram deshidratata si pentru ca am refuzat sa mananc si inca o fac.Simt ca trebuie sa ma pedepsesc,deoarece e numai vina mea.Atunci cand l-am vazut in drum spre facultate,poate trebuia sa merg mai departe si sa nu interactionez cu el.Iar el,acum,ar fi putut sa fie in viata si sa traiasca bine mersi.Un ciocanit ce aude de dincolo de usa salonului.Pe ea intra Jimin.

-Tarra.....cum te simti?spune el si se aseaza langa mine.Nu stiu daca stiti.....dar el a fost alaturi de mine in aceste momente grele.M-a ascultat in tot acest timp si inca o face.Imi e un prieten adevarat.

-Sunt ok.....tu?il intreb eu,in timp ce imi sterg lacrimile de pe obraji.

-Tarra.....stiu ca nu esti bine.....Dar crezi ca poti veni cu toti ceilalti pentru a-ti lua ramas bun de la Jungkook?ma intreaba el si isi pune ambele maini pe umeri mei.

-Stai sa ma pregatesc.spun si ma dau jos din pat,iar el imi inmaneaza o punga cu niste haine.

-Poftim.....Lara mi-a spus sa ti le dau.zice el,iar eu aprob si el pleaca,lasandu-ma sa ma schimb.

Dupa ce am terminat,am iesit din spiatal,iar toti ceilalti ma asteptau la masina.Jin avea in mana o cutiuta din lemn,in care probabil era cenusa lui Jungkook.Tata porneste masina,iar linistea se lasa peste tot.RapMonster da drumul la radio,vrand sa destinga atmosfera.Slabe sanse,caci la radio prezentatoarea spune:

"Din pacate,patru tinere din Coreea de Sud au vrut sa se sinucida din cauza mortii cantaretului Jeon Jungkook,cunoscut ca si Kookie,membru al trupei BTS.Acesta a murit in urma cu trei zile,din cauza unui incendiu de pe acoperisul spitalului unde era internat acesta.Totusi corpul sa nu a fost gasit,ceea ce aduce suspiciuni in randul fanilor sai....."

Chiar inainte sa se termine stirea,tata a inchis radioul.Cred ca si-a dat seama cat de mult ma ranesc astfel de lucruri.O frana brusca ma face sa privesc pe fereastra.Raul Han pare atat de linistit azi.Cobor din masina,impreuna cu ceilalti.Mergem, si nu ne oprim de cat la malul raului.Jin imi da cutiuta din lemn,iar eu o deschid.Lacrimi imi curg pe obraji si cu o mana iau si arunc cenusa lui Jungkook in rau.Fac asta pentru ca sufletul sau sa poata sa mearga prin lume cu o face raul acesta.De obicei s-ar fi facut o ceremonie specifica,dar eu cred ca e mai bine asa.Parintii lui Jungkook mi-au zis ca vor sosi si ei,dar nu am mai avut rabdare sa ii astept.Totusi au ajuns si ei la momentul potrivit.Nu vreau sa stiu ce in sufletul lor.Probabil ca sentimentul ca si-au pierdut fiul este de nedescris.

Iubirea mea......adio!Te iubesc si o voi face mereu,in adancul sufletului meu.Ai zis ca ma vei iubi pana cand soarele moare.Soarele inca straluceste pe cer......deci inseamna ca inca ma iubesti.Iti voi dovedi ca sunt mult mai puternica si mai curajoasa decat crezi.Poate nu voi mai putea iubi......dar atunci cand va veni vremea sa plec din lumea aceasta,te voi cauta ,fara sa conteze unde te afli.Adio....un timp.

Din perspectiva lui Jungkook

Ma aflu intr-o camera foarte necunoscuta.Nu stiu cum am ajuns aici....de fapt nu imi aduc aminte multe lucruri.Ma ridic din pat si vreau sa plec,dar o voce ma opreste.

-Unde crezi ca pleci in halul asta?ma intreaba o fata inalta ,cu parul scurt si negru si ochii mari,ca de maimuta.

-Cine esti?Si ce caut eu aici?

-Eu sunt Choi Jin-ri,dar prietenii imi spun Sulli.Te-am gasit in mijlocul soselei.Am vrut sa te duc la spital,dar ma tot rugai sa nu o fac.Asa ca te-am adus la mine acasa.Ai noroc ca sunt asistenta.Esti aici de 3 trei zile.spune ea.Dar tu cum te numesti?

-De trei zile?intreb eu,iar ea aproba.Sunt Jungkook.

-Stii cum ai ajuns aici?intreaba ea curioasa,iar eu ii spun ca nu stiu.

-De fapt.....nu imi aduc aminte multe lucruri.Nu stiu cum am ajuns aici sau care a fost motivul.spun eu,iar apoi ea imi explica multe lucruri

-Suferi de amnezie temporara.Nu cred ca iti vei aduce aminte de ceva prea curand.Vrei sa stii cum ai ajuns aici?

- Da,te rog!spun eu,iar apoi ea incepe sa imi povesteasca cateva detalii din viata mea.Am aflat ca fac parte dintr-o trupa de baieti,numita BTS si ca am fost implicat intr-un incendiu,iar apoi ,nu stiu cum,ea m-a gasit in mijlocul soselei.

Vreau sa ma ridic,dar nu am forta.Durerea imi strabate tot corpul.

-Imi pare rau sa iti zic....dar nu cred ca te vei putea ridica din pat cateva luni.

-De ce?Ce vrei sa spui?intreb eu panicat.

-Adica ai cinci coaste rupte,mana stanga la fel si ea,rupta.Ai leziuni grave la nivelul capului si al picioarelor.Nu mai zic ca dupa ce te faci bine,va trebui sa inveti sa mergi din nou.Asta pentru ca nu iti vei putea folosi o vreme picioarele,iar muschii vor fi slabiti intr-o oarecare masura.spune ea,iar apoi eu raman uimit.

-Totusi.....trebuie sa plecam in Anglia pentru a te opera.Si trebuie sa mergem la niste specialisti pentru niste sfaturi ca tu sa iti recapeti memoria cat mai devreme.

-Dar.....de ce ma ajuti atat de mult?o intreb eu suspicios.

-Pentru ca sunt sora lui Alex.Si stiu cat de mult rau ti-a facut tie si Tarrei.Totusi.....ieri l-am inmormantat si stiu ca a platit cu moartea pentru greselile sale.Dar tot vreau sa i le indrept cumva.spune ea si o lacrima ii curge pe obraz.

-Cine sunt Alex si Tarra?Si de ce el trebuie sa plateasca?o intreb eu confuz.

-Iti vei da seama singur cum sta treaba......Acum voi chema un vecin sa ma ajute sa te duc pana la aeroport.Intr-o jumatate de ora avem avion spre Anglia.spune ea,iar apoi suna un barbat,ce vine in cinci minute.Cheama un taxi si ma ajuta sa ma duc la el.In cateva minute ajungem in aeroport,de unde luam avionul spre Anglia.O singura fraza imi rasuna in minte de cand m-am trezit in camera lui Sulli.Aceea fiind:"Te voi iubi pana cand soarele moare"Sper sa aflu cine sunt si care e povestea mea in scurt timp........