Adoptata de BTS

Te voi iubi pana cand soarele moare-partea aIIa

Doua asistente ne-au pus niste masti la gura,iar apoi somnul ne-a luat pe amandoi.Sper sa iesim cu bine din asta..

       Din perspectiva domnului Bang

   
    Copii mei,pe care abea i-am regasit,se afla in sala de operatie.Daca v-or pati ceva,nu o sa mi-o pot ierta niciodata.

       
        Din perspectiva doctorului.

     -Intoarceti pe partea stanga pacientii.le spun eu asistentelor.Le-ati administrat corect anestezicul?

     -Da domnule.Totul e in regula.Putem incepe operatia.spune una dintre asistente si apoi incepem procedurile pentru inceperea operatiei.

      Chiar vreau sa ii sa salvez aceasta fata si pe fratele ei,vreau ca ei sa traiasca.Vreau asta,pentru ca nu imi doresc ca ultima mea operatie fie un esec. Nu vreau sa am regrete mai tarziu,din cauza ca nu am dat tot ce am putut.Sper ca Dumnezeu sa fie cu noi si mai ales laturi de ei doi.

   
          Din perspectuva lui Jimin

        Au trecut deja doua ore si operatia nu s-a terminat.Sunt ingrijorat.Daca pateste ceva,nu o sa mi-o pot ierta.M-am purtat atat de urat cu ea in ultimul timp.Am facut asta pentru ca eram gelos si stiam ca ea nu ma iubeste in acelasi fel in care o fac eu.De cand am vazut-o in seara aia tinandu-se cu Jungkook de mana totul s-a scimbat.Dar cand a lesinat,am vrut sa ma duc sa vad ce are,dar apoi mi-am dat seama ca are pe cineva langa ea deja.De atunci am incercat sa o uit si chiar reusisem,pana cand a reaparut din nou in viata noastra.Cred ca eram atat de furios ca nu mi-o putem scoate din cap,incat mi-am varsat nervii pe ea.Acum imi pare sincer rau si deja incerc sa o uit.Stiu ca va fi greu,dar o sa incerc cat de mult pot.Sper sa fie bine toti trei.Domne,te rog fa o minune ca ei sa nu pateasca nimic si ca Jungkook sa se trezeasca.

   
          Din perspectiva domnului Bang.

        In sfarsit dupa trei ore o asistenat a venit la noi si ne-a informat ca operatia a decurs foarte bine si ca nu avem de ce sa ne ingrijoram.Am rasuflat usurat si la fel au facut si baietii.Dupa cateva ore am putut sa ii vedem pe copii mei.Erau amandoi in cate un pat si aveau perfuzii,deoarece erau foarte slabiti.

         -Jungkook,ce face?intreaba Tarra.

         -Inca nu s-a trezit.spun eu trist.

         -Pot sa ma duc la el?intreaba ea.

         -Nu stiu....vreau sa spun eu dar sunt intrerupt de doctorul ce a intrat pe usa.

         -Te poti duce,doar sa te ajute cineva cu perfuzia.spune doctorul,iar Tarra incuviinteaza.Fata mea se da jos din pat,iar apoi este ajutata de Jimin sa se duca in salonul lui Jungkook.

  
      
         Din perspectiva Tarrei.

       Suntem in fata salonului unde Jungkook se afla.Sper din toata inima sa se trezeasca,altfel nu stiu cum as putea trai fara el.

      -Eu mai bine va las singuri.zice Jimin si pleaca,lasandu-ma in fata salonului iubitului meu.

        Se pare ca nu mai e suparat pe mine.Ma bucur ca ii am acum pe toti aproape de mine.Dar cel mai mult am nevoie de Jungkook si voi face tot ce e nevoie ca sa se trezeasca.Intru in salon si il vad......Era intins pe pat si doar aparatele pareau a-l tine in viata.Ma apropii de el si observ ca avea o mana in ghips,iar capul sau era bandajat.Pe fata avea mii de zgarieturi.L-am apucat de mana si am inceput sa plang.O lacrima mi-a cazut pe mana lui ce o tineam intr-a mea.Doua minute mai tarziu imi aud numele.