Adoptata de CNCO

Capitolul 1

Buna. Eu sunt Mira. Am parul saten și ochii căprui. Eu locuiesc intru.un orfelinat dar se apropie ziua când v.a trebui sa plec pentru că am aproape 18 ani... Eu sunt o fire foarte timida, foarte închisă în mine și fac in fiecare zii ore cu doamna Martha, psihologul orfelinatului.
Mă ridic din pat, îmi fac rutina și mă duc jos.

-Buna dimineața! spun cu capul in jos

-Buna dimineața,Mira! Ne vedem azi la 14 că deobicei,da?? spune doamna Martha

-Desigur! spun umpic vesela.

-Mira, azi la ora 15:30, este chemată o trupa, vrei sa vii cu mine?? Știu că și tu îi asculți. Și am observat și un poster la tine in camera.

-Vin CNCO??spun mirată

-Da scumpo!Deci, mergem amândouă?? spune doamna Martha zambind

-Desigur!! spun apoi plec la masa

Doamna Martha e că o mamă pentru mine. Poate vă întrebați cum am ajuns sa aici...
Păi totul a început când eu aveam 8 ani. Eram destul de mare și înțelegeam ce se întâmplă în jurul meu. Știu foarte bine că era aniversarea de 10 ani de la nunta părinților mei. Tata ne ducea pe amândouă la o cofetărie. Eu nu înțelegeam de ce m.au luat cu ei. Dar ei ziceau că nu vor să mă lase singura și că vor să mă distrez și eu.
Când sa ajungem aproape de cofetărie, o mașină de pe contra sens a venit. Eu m.am ascuns în spatele tatei, fiind pe bancheta din spate. Mi sa spus că am avut noroc, daca nu mă ascundeam in spatele lui, probabil as fii avut răni mai grave, poate chiar sa fi murit. In schimb m.am ales cu o fractură ușoară și capul spart. Deci așa am ajuns aici, părinții mei nu au frați sau surori iar bunici au murit de ceva timp, am stat la ei până la vârsta de 14 ani... Mă tineau nemâncată in podul casei și mă băteau aproape mereu. Iar când au murit am fugit cu hainele pe care le aveam și am venit aici..

Dupa ce am fost la ora cu doamna Martha, am mers împreună în curtea orfelinatului unde erau băieții.
Eu mi.am luat un hanorac personalizat cu CNCO. A fost cadou de 16 ani de la doamna Martha.

Băieții au cântat Primea Cita, Quisiera, Tu Luz, Mi medicina și Mamita, și la toate Christopher, se uită numai la mine.

Christopher POV
Inca de când am intrat, o fata mi.a atras atentia. Timida, dar totuși vesela. E....o fire complicata..pe care as vrea sa o cunosc.

-Baieti.. ați văzut și voi fata aceea micuță și timida??

-Da!! E foarte frumoasa! De ce, ți.a picat cu tronc?? spune Zabdiel glumet

-Oarecum...dar..as vrea sa o lom de aici... Se vede că nu e fericita..

-Bai..ar fii o idee buna!! spune Richard.

-Bine! Păi cine o adopta?? întreabă Christopher

-Cel mai mare!!!! spune repede Joel

-Okk!!! Haideți.

Ce idei are. Dar mie îmi convine.

-Buna ziua. spun intrând

-Buna ziua, domnule Velez! Cu ce vă pot ajuta.

-Pai...vrem sa adoptăm o fata. Am observat.o in timpul concertului. Pare singura. Nu are pe nimeni, așa.i??

-Fata la care va referiți probabil este Mira. Uitati, o poza in albumul orfelinatului.

-Da!! Ea este!! spun vesel

-Da. Este Mira. Este foarte timida. Și nu, nu are pe nimeni. Nici nuprea vorbește cu ceilalți. Eu sunt și prietena sa și mama sa și psihologa sa.

-O putem vedea??

-Sigur. Stați să fac actele și o puteți lua.

După ce aceea femeie pe care aflu că o cheamă Martha, intrăm în camera Mirei.

-Buna ziua, doamna Martha. Ce fac ei aici??

-Buna! Eu sunt Christopher.

-Buna, Christopher. Eu sunt Mira.

-Imi place cum ai decorat. Ai un stil frumos.

-Multumesc!! spune cu un zâmbet sfios

-Uite de ce am venit. Te.am observat în timpul concertului, cred că te simți singura aici, așa.i?

-Cateodata.. dar o am pe doamna Martha, care e cu mine.

-Pai, uite. Am vorbit cu doamna Martha și...

Ohh...nu ii pot spune..ii arat actele mai bine..

-.....uite!

Mira POV
Christopher mi.a întins niste foi...pe ele scrie... Act de adopție???
Mă vor lua cu ei.. dar nu vreau sa plec. Dar e mai bine decât să fiu în stradă.

-Multumesc!! În câteva luni as fii împlinit 18 ani și este mai bine decât să ajung in strada.

In mai puțin de 20 de minute, mă aflu în fața unei imense vile.

-Asta este noua ta casa! spune Christopher și mă mă mângâie pe spate.

Eu tresar imediat.

-Te rog nu te supăra... Dar nu mă atinge..

-Bine... Dar sper că în timp sa ne putem înțelege...

-Sigur. Dar va rog.. nu mă atingeți și nu țipați la mine...

-Mira...spune Erick și încearcă iar să mă mângâie dar își retrage mana dandu.si seama.
Scuze. Uite, aici vei avea tot ce îți trebuie. Doar sa ne spui. Uite, cu cine vrei sa dormi?? Vom merge chiar acum sa îți facem camera.

-Va supărați daca îmi faceți o camera in care sa stau singura?? Vreau să mă mai obișnuiesc cu situația... Poate in o lună sau doua mă voi acomoda.

-Orice! Nu.ti face griji. Ești pe mâini bune! spune Erick

Sunt in camera mea. Băieții au aranjat.o frumos!!
Pe un perete mi.au lipit posterul meu și intr.un dulap frumos aranjate mi.au pus hainele. Pentru niște băieți sunt foarte organizați și ordonați. Toata casa era aranjata.

-Mm...Mira, vi la masa?? Am făcut spaghete! spune Zabdiel deschizând ușor ușa

-Sigur. spun și cobor la masa

-Heii!! Nu ne așteptam să vi. Ne gândeam că vrei să mănânci singura in camera. spune Joel

- Incerc sa mă obișnuiesc. Dar ar fii fost o problema daca voiam să mănânc in camera? spun vizibil sfioasă

-Nu!! Mira, hei!! Nu era nici o problema. Te.am fii înțeles!! Nu vrem sa te facem sa te simți prost. spune  Erick grijuliu

-Da, Mira! Aici nu ai de ce sa îți faci griji. Vom avea mare grija de tine.

-Bine. Mulțumesc, băieți!! spun zâmbind

❤❤❤❤❤❤❤❤❤

Heii credeati că scapati de mine? Nuprea  cred!!! M.am întors!!! Cu o noua carte, care va fii mai luuunnga!!!!
Lectură plăcută!!