Adoptata de CNCO

Capitolul 2

Dimineața

Mă trezesc și simt 2 mâini jucandu.se in parul meu.
Mă întorc si îl văd pe Erick

-Neata, soare. spune vesel

-Neata si ție. Ce miroase?

-Ti.am făcut micul dejun. Ți.am pregătit un ceai, pentru ca nu știam dacă bei cafea și o omletă.

-Mersii, Erick. Chiar nu beau.

-Cu plăcere. Haide, se răcește. După ce mănânci vrei sa ieșim la o înghețată cu toții??

-Sigur!! Mănânc, mă schimb și vin.

-Bine. Pofta buna ochi frumoși!

-Mersi, ochi verzi!

După ce iese din camera eu mă pun sa mananc, mă schimb in ceva lejer și cobor.

-Neata, Mira! spun ei în cor

-Neata, băieți! spun oarecum vesela

-Mira, ce e cu tine??întreabă Erick

-Ce e cu mine?

-Pai nu știu... Dar de ce ești asa speriata? Noi nu iti vor face nimic care să te rănește. E ceva ce te.a traumatizat sau ceva de genul asta? Mira, poți avea încredere in noi...

Le.as spune dar mi.e frica, dar poate ma vor ajuta sa scap de teama asta...

-Ok..va spun..
Păi totul a început când eu aveam 8 ani. Eram destul de mare și înțelegeam ce se întâmplă în jurul meu. Știu foarte bine că era aniversarea de 10 ani de la nunta părinților mei. Tata ne ducea pe amândouă la o cofetărie. Eu nu înțelegeam de ce m.au luat cu ei. Dar ei ziceau că nu vor să mă lase singura și că vor să mă distrez și eu.
Când sa ajungem aproape de cofetărie, o mașină de pe contra sens a venit. Eu m.am ascuns în spatele tatei, fiind pe bancheta din spate. Mi sa spus că am avut noroc, daca nu mă ascundeam in spatele lui, probabil as fii avut răni mai grave, poate chiar sa fi murit. In schimb m.am ales cu o fractură ușoară și capul spart. Părinții mei nu au frați sau surori. Am stat la bunici până la vârsta de 14 ani... Mă tineau nemâncată in podul casei și mă băteau aproape mereu. Iar când au murit am fugit cu hainele pe care le aveam și m.am dus la acel orfelinat. Unde am incercat sa nu ies in evidenta.

-Mira...eu..spune Erick lacrimi de
Îmi pare foarte rău...eu...nu am....

-Erick, nu e vina ta, nu te învinovății.

-Mira, daca am fi știut nu te.am fi întrebat, ne pare rău..

-Baieti!! Nu e vina voastra. Puteam să nu vă spun.. dar m.am gândit că mă va ajuta sa vorbesc despre asta.

-Mira, noi...spune Christopher vrand sa mă mângâie pe spate dar ezita, dar până la urmă o face.
Noi, suntem aici, iar daca vei avea vreo problema ne poți spune. Iar dacă cineva îți va face rău, va regreta asta.

-Multumesc! spun și îl iau de mana

-Nu ai pentru ce!! spune să mă mângâie ușor pe obraz.
Deci, mergem in parc??

-Da!!!

Ajunși în parc, băieții se duc pe terenul de baschet iar eu rămân cu Erick pe banca mancand înghețată.

La un moment dat ii vad pe băieți alergand spre cos simultan, se lovesc unul de altul și cad jos si Erick incepe sa rada. Nu am băgat de seamă dar când am văzut că doar Richard, Joel și Zabdiel au venit mă uit pe teren și Christopher stătea ghemuit pe jos.

-Christopher!!!! strig speriata
Christopher!! Christopher, ce s.a întâmplat??

-Ma doare rau mana.. spune abea vorbind

-Baieti!!! Veniți repede!!!

Băieții vin repede și îl ajută să se ridice. In 10 minute eram pe hol și așteptăm...
Se apropie un doctor iar eu sar că arsa

-Domnule doctor, este bine?? A pățit ceva grav??

-Nu, domnișoara! Are o usoara luxatie. Va fii bine, doar ca trebuie sa il ajute cineva să își desfășoare în fiecare dimineață și seară cu o crema pentru a se reface cat mai repede.

-Il voi ajuta eu. Doar sa îmi spuneți cum trebuie aplicata.

-Desigur, doriți să îl vedeți!?

-Da!!!spun eu vesela

-Mira, noi rămânem aici. spune Zabdiel

-Christopher!! spun și îl imbratisez

-Mira, ești aici!! spune și îmi răspunde la îmbrățișare

-Esti bine? Te doare mana?

-Sunt mai bine după îmbrățișarea ta! spune zâmbind iar eu roșesc.
Doctorul a spus că trebuie să îmi dau in fiecare dimineață și seară cu o crema, dar nu singur...

-Te ajut eu.

-Chiar?

-Normal!!! Tu m-ai ajutat oferindu.mi o casa..nu am cum să îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine.
Daca vrei.....as putea sa stau cu tine in camera...

-Chiar vrei?? spune mirat

-Daa! spun vesela

Au trecut câteva luni. Eu și băieții sunt foarte apropiați. Merg cu ei la repetiții, ba chiar m.au pus si pe mine sa cante o melodie cu ei, după ce Christopher si.a revenit total cu mana eu m.am mutat înapoi în camera mea. Am inceput sa nu mai fiu cat atât de retrasă, ba chiar sunt opusul meu. Acum intru cu ei pe live.uri! Multe fane cred că eu sunt iubita unuia dintre ei.

Mă trezesc intr.o dimineața si constat că băieții nu sunt acasă. Nu e o noutate, mai mereu pleaca înainte de a mă tezii...dar mă gândeam că azi va fii altfel, e ziua mea...dar probabil au uitat...
Decid sa ii sun

Convorbire
Eu:Mm..hei baieti, intarziati mult azi??
Christopher: Da, Mira ne pare rău... Nu voiam să te lăsăm singura.dar ne.a sunat Ricky sa reînregistrat ceva... Nu ne.a ieșit prea bine.
Eu: Aa,păi bine, daca e ceva mă sunați!

Mă așteptam să imi spuna un "La multi ani"...dar nup..
Păi...la multi ani, mie...

Christopher POV
Hehe, crede că am uitat. De fapt noi pregătim o petrecere surpriza aici, la studio. După ce pregătim totul, o chemăm. Sper sa ii placa.

-Ricky!! E totul gata??

-Daa!!! Sun.o!!

Convorbire
Christopher:Mira... Am vorbit cu Ricky și a zis că vom termina foarte târziu, dar a spus că poți veni și tu, că sa nu stai singura
Mira:Ok!!

❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤