Better girl (F.F. Cristi Munteanu)

XIII

Cristi's POV:

Azi e ziua Alexandrei. Tot ce am putut face e sa ii trimit un mesaj cu o urare. Ma pun la somn și ma trezesc într o camera unde e totul negru. Ma plimb pe acolo dar nimic. Nici o ușă. În spatele meu vad o fata roșcată care plânge. Merg puțin spre ea și vad ca tine în mana o poza. O poza cu mine. Ma uit la fata și îmi dau seama ca este Alexandra.
A:Poate ca el nu a murit, dar inima mea deja l a îngropat. Spunea ca fiecare înger are un înger păzitor, dar ingerul meu e un demon, iar eu sunt un înger cu aripile arse....
Ma trezesc din coșmar cu lacrimi în ochi și dau cu capul de patul lui Vlad, ca na, e pat etajat.
V:Ce ai ba?
C:Da te drecu, lasă ma în pace!
V:Iar coșmaruri cu gagica mea... Adică cu gagica ta?
C:De când e a ta prostule?
V:N am zis ca e a mea!
C:Ba da. Mare șarpe ești Duțule! Dacă ii mai zici odată numele sau zici ceva de ea, te omor în bătaie! Nu contează ca ești frati miu!
V:Cred ca vreau sa mi o iau în seara asta. Știi, Alexandra e char foarte frumoasa.
C:Jur ca te omor!
Apoi îl iau pe Vlad si îl strâng de gât.
Apoi aud o voce pe care tot încerc sa o ignor.
A:Nu trebuie sa asculți proștii, ci ei sa își dea seama unde au greșit. Da i drumul! Știu ca tu nu ești așa!
Apoi ii dau drumul lui Vlad uitându ma o privire la el de parca as vrea sa il fac felii. Și chiar asta vreau, dar Alexandra m a oprit. Acum zâmbește într un colt al camerei și dispare.
Oare ce face acum? La ce se gândește?
Se gândește ca, încercând sa ma îndepărteze m a transformat intr un uragan de nervi și depresie?