XXIII

211 7 4
                                    

Intram in casa de parca nimic nu s a schimbat. Privirea mea s a blocat pe chipul mamei mele. E asa fericita. Nu pot sa ii stric fericirea.
M:Ce e cu fețele astea posomorâte? Zâmbiți și voi puțin.
Sara zâmbește fals. Dar eu nu pot.
Ma duc sa fac un dus apoi ma pun la somn.
Ma întreb dacă mai am timp sa cer detalii despre operație și sa o fac.

Cristi's POV:

V:Unde te duci, bro?
C:Bro? După tot ce ți am făcut...... încă îmi mai spui asa? spun eu cu o voce tristă.
V:Orice ar fi, noi suntem frați. Nimeni și nimic nu poate schimba asta. spune el zâmbind.
Ne îmbrățișăm. Niciodată nu ne am îmbrățișat.
V:Acum, spune-mi unde dracu te duci.
C:În Anglia. La Alexandra. Dacă ma vede, va trebui sa ma asculte.
V:Fata asta te a transformat într-un țăcănit. spune el râzând.
C:Haha,foarte nostim.
V:Vin și eu cu tine. Merg sa mi pregătesc haine.

Mergem la aeroport. I am dat al doilea bilet al meu pentru avion. L am luat pentru Alexandra. Dus, întors. E un zbor de o noapte asa ca am adormit.

In vis:

"Totul de decolorat. Numai alb, negru și gri.
A:Ajutor! Lasă mă jos!
X:Nu mai scapi de mine de data asta! Ai sa mori, pentru ca eu exist.
C:Cine ești? Las-o in pace! Ia-mă pe mine în locul ei!
X:Schimb aprobat.

Totul se face negru, ca și cum as fi căzut în gol. "

Tresar.
V:Ești bine? Ești cam palid.
C:Doar un coșmar.
Alexandra va păți ceva. Sunt sigur. Și eu voi fi acolo sa mi se întâmple lucrul rău care ar trebui sa i se întâmple ei. Pentru ca o iubesc merită, iar eu merit sa mor pentru câte le am făcut tuturor......


Hey! Scuze ca a durat atât sa postez, dar sunt fără inspirație la această carte. Am sa încerc totuși sa postez mai repede. Sper ca v a plăcut acest capitol. Bye!

Better girl      (F.F. Cristi Munteanu)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum