Better girl (F.F. Cristi Munteanu)

XI

Am uitat! Mi am lăsat telefonul pe masă! Trebuie sa ma duc sa îl iau.

A doua zi :

Mama Alexandrei's POV :

Pregătesc micul dejun. Deodată se aude un zbârnâit. E un telefon, dar al cui?
S:Nu te uita la mine, telefonul meu e în camera!
M:Poate te suna Roxana.
S:Nu. Roxana nu are semnal și nici internet la țară.
M:Atunci e telefonul Alexandrei.
Deschid telefonul și vad câteva mesaje de la Cristi.
"-Te ai supărat pe mine pentru ca te am sarutat?"
"-Îmi pare rău. Dacă nu vrei sa fim mai mult decât prieteni sau măcar colegi...
Măcar suna ma imediat după ce vezi mesajele."
Acum știu de ce Alex e atât de supărată. Intru la ea în camera din nou.
M:Alex!
A:Auzi, dacă tot ai venit, adu-mi și telefonul de pe masa din bucătărie.
M:E la mine în mână. Pot sa știu de ce ești asa de supărată?
Spun asta pe un ton mai hotărât, pentru a-și da seama ca vorbesc serios.
A:Dacă vrei sa afli așează te pe pat, sa nu cazi din picioare.
M:Te ascult!
A:Am mers la Cristi sa facem proiectul pentru fizica. Apoi, în scurt timp a venit și m a sarutat. spune sughițând.
M:Auzi, parca Cristi avea un frate geamăn.
A:Da, Vlad.
M:El unde era?
A:Cred ca era afara.
M:Da' chiar, de ce te ai despărțit de el?
A:Pentru ca trebuia... Am acceptat sa fiu iubita lui, și după 3 săptămâni mai avea puțin și ma viola. E mai rău decât Cristi.
M:Acum îmi dau seama de ce vrei sa pleci. În mod normal, dacă te întrebam, ziceai nu.
A:În fine, când plecăm?
M:În seara asta. La 20:45 avem zborul spre Londra.
A:Bine, sa îmi fac bagajul.

Alexandra 's POV :

Îmi fac bagajul și ma duc la mașină. După ce îl pun în portbagaj, îl vad pe Cristi care se uita întrebător la mine. Dau sa intru în bloc dar ma trage cineva de mână.
A:Ce vrei?
C:Unde pleci?
A:Îți pasa?
C:Normal ca îmi pasa! Ești iubita mea!
A:Nu, nu sunt. Nu am sa fiu niciodată. Spun asta, dar fără sa vreau, plâng.
C:De ce te minți?! De ce ne minți?!
A:Nu vreau sa am de a face cu încă un fuckboy!
C:Cum adică încă unul?
A:Nu contează. Plec din țară!
C:Vin și eu.
Îmi ia mana și vede brățara pe care mi a dat o el în clasa a 9 a, când trebuia sa facem cadouri colegilor. E o brățară alba cu o stea care atârnă de ea.
C:Încă o porți?
A:A fost mereu acolo, dar tu nu ai văzut-o! Cum nu m ai văzut nici tu pe mine cant te placeam.. am zis ultima parte puțin mai încet, ca să nu ma audă.
C:Măcar unde pleci?
A:În Londra.
C:Când te întorci?
A:Niciodată, cu atât mai puțin nu la tine.
C:Avem școală peste 3 luni !
A:Vin doar pentru școală, și totuși, nu trec atât de repede alea 3 luni. Adio!
Venise și timpul să plec. Plecam cu mașina din fata blocului, și trecând prin fata blocului lui Cristi, îl vad deja cum se uita la mine, cum plec, iar eu, cu telefonul deschis la o poza de a lui.