Better girl (F.F. Cristi Munteanu)

XXVI

Gami POV

Ii cunosteam planul lui Selaru. M am prins ce vrea sa faca încă de la început. Însă nu o sa se termine bine.
Cu toate astea, trebuie sa respect pariul și sa mi mențin partea. Nu trebuie sa cad în capcana.

Alexandra POV

Ma îndrept spre casa cu privirea îngândurată în telefon. Selly e de treaba. Am impresia ca ma înțelege. Dar chiar dacă avem acele tachinări, în continuare nu l pot uita pe Cristi.
Uneori ma gândesc la motivele pentru care as trai și pentru care mi as dori sa mor. Păcat. Dorința de a muri e mai mare.
Mă așez pe o bancă, așteptând autobuzul sa ma ducă acasă.
Îmi suna telefonul. E cu număr ascuns. Puțin îngrijorată, raspund.

A:Alo?
X:Alexandra?
A:Da, eu sunt.
X:S a întâmplat ceva groaznic! Unde ești?
A:Tata?
T:Unde ești?
A:In Londra.. Ce s a întâmplat?
T:O sa ma omoare!
Pe apel se mai aude doar în țipăt înfundat. Se închide.
Încă șocată, cu lacrimi în ochi, ma uit în gol, așteptând sa mi dau seama dacă e coșmar sau realitate.
Scap telefonul pe jos. Încă stau cu mâna de parca as ține telefonul în mână. Toți din jur se uita la mine.
Îmi revin puțin și îmi iau telefonul de pe jos. S a crăpat puțin.
A:Fuck!
Fac câțiva pași și ma opresc.
A:Vai! Tata!
O iau la fuga pana acasă. Sara intra în camera mea.
S:Ce ai pățit?
A:Ajuta ma sa împachetez toate rahaturile astea!
S:Unde pleci?
A:In Romania, am o prietena. A pățit ceva groaznic și doar pe mine ma are.
Mi am luat valiza și i am întins Sarei un bilet. Sara îl ia nedumerita.
Fug cât de repede pot la aeroport.
X:I don't have a tickets anymore, miss. (Nu mai am bilete, domnișoară)
Îmi dau ochii peste cap și ii trântesc 50 de lire.
X:Here you go. (Poftim) spune doamna zâmbind.
Fug și prind avionul.

După 2 ore:

Am ajuns la casa mea din Constanța.
Îmi trântesc valiza pe pat și ies din casa sperând ca pot sa ma adun.
Afară ploua.
Mă așez pe o banca.
-De ce plângi? ma întreabă o fetiță.
A:Nu plâng. E ploaia.
Fetița: Nu.. Nu e ploaia. Nu sunt un copil naiv. spune fetița cu o voce tristă.
Fetița:Încă nu mi ai răspuns la întrebare. Plângi de când am 4 ani. Fac 8 in curand, sa știi.
Mă uit la ea. Încerc sa zâmbesc.
Fetița:Nu zâmbi, dacă nu poți.
A:E vorba de e un băiat, nush dacă înțelegi.
Fetița:Cine se mai cred și ei? spune fetița încruntată.
Chicotesc și o îmbrățișez.
A:Unde e mama ta?
Fetița:Eu nu am părinți..