Better girl (F.F. Cristi Munteanu)

XVII

Alexandra 's POV :

Am plecat de acolo. Nu am putut suporta. Am întors 2 frați unul împotriva celuilalt. Pentru ce? Pentru mine. Pentru ca sunt egoista. În momentul de fata eu și Cristi nu știu ce suntem. Ajung acasă și ma refugieze în camera.
M:Cum a fost?
A:Nu contează.
M:Ba da, conteaza. Zi.
S:Mama, lasă ma pe mine! Vorbesc limba ei.
Sara intra în camera și închide ușa.
S:Ce ai pățit? Ești bine? Din moment ce ești aici nu a mers prea bine...
A:Sunt iubita lui....adica am fost...
S:Cum adică? Ai fost cu el doar câteva ore?
A:Cam asa, tot era bine pana când Cristi a aflat de la Selly ca am fost cu Vlad. Apoi au început sa se bata și am plecat de acolo.
S:Trebuia sa vorbești cu Cristi.
A:Nu trebuie și nu trebuia sa vorbesc cu nimeni și despre nimic. Vreau sa rămân singura.
S:Bine.
Iese din camera. Ma îndrept cu fata la tavan. Nuj de ce dar când ma uit la tavan uit de toate. Parca am amnezie. În fine... Maine începe școala și trebuie sa ma culc devreme.

A doua zi :

M:Alex, trezirea! E școală!
A:Nu mi pasa, du te tu în locul meu.
Spun eu stand cu fata în perna.
M:Eu am fost la școală, e rândul tău! Hai!
Îmi fac rutina și ma pun sa mănânc. Da' de unde?! Ți ai găsit! Când e zi de școală cum sa îți vina pofta de mâncare. Cel puțin nu vreau sa fie ca anul trecut când am mers în prima zi de școală cu mama și mi a zis sa zâmbesc pentru o poza pe care o va pune pe Facebook și mie mai ca îmi venea sa plâng.
De abia aștept sa ma revăd cu prietenele mele! A, stai! Eu nu am prieteni. Defapt am. Le am pe Cosmina, Roxana, Andreea și Maria.
Împreună suntem surorile dinamită. Da, asa ne știe școala. Cristi, Vlad, Alexandru, Bogdan și Ștefan sunt frații rachetă. De ei nu mi pasa. Ajung la școală, de data asta fără maica-mea.
Toată lumea îmi zicea:Sa va tina!
Ce au oamenii ăștia? Tulai Domne! În fine, intru în clasa aplaudata de fete și de încă câțiva băieți. Cristi are mâinile în cap uitându-se pe banca de parca ar avea un hamburger în fata și nu îl poate manca. Vlad, arata groaznic. Are o șapcă de a lui Cristi pe fata pentru a i acoperi ochiul vânat și buza sparta.
Ma simt vinovata. Merg cu fata în jos pana la banca mea. Apoi începe diriginta cu discursul ei de 3 ore și cu concursurile la care ne a înscris fără sa ne întrebe. Deodată, trece prin fata mea un avion de hârtie. Wow, diriga nu l a observat. Eh, îl desfac și vad un mesaj....