Better girl (F.F. Cristi Munteanu)

XIV

Au trecut și astea 3 luni de vacanta. Ne întoarcem iar la viata normala. Eu stau în banca cu Alex, mai vorbim, nu mi e dor de școală, când se duce la baie, o prind și o sărut, ne încuiem în baie.... Eh, la ultima am cam exagerat, dar de ce nu?
O aștept de 3 zile sa vina din Anglia. Dar nimic. Merg cu o fata trista în bloc, dar vad o mașină care parchează. E mașina lui Alex.

Alexandra's POV :

In sfârșit, după 3 luni de chin în care mi am dat seama cât de mult țin la Cristi, m am întors acasă. Îl vad in fata blocului lui. Pare trist. Ma vede pe mine și da sa intre în bloc dar defapt, intra ca prostul în perete. Mare greșeală! Ies din mașină și ma duc la el. Poate a pățit ceva.
A:Ești bine?
C:Îți pasă?
Îmi amintesc de replica asta. I am spus o înainte sa plec. S a întors roata și eu nu mai am ce face. Nu am decât sa recunosc. Ii fac semn mamei ca mai rămân cu el.
A:De ce nu mi ar păsa?
C:Pentru ca nu vrei decât sa pleci de lângă mine!
A:Acum nu vreau. După 3 luni mi am dat seama cât de mult țin la tine.
C:Serios? Ți ai dat seama ca îți pasa măcar de o persoana din viata ta? Wow, asta e o noutate!
A:Da, sa ma fi văzut la ziua mea cât ți  am strigat numele pentru ca eram beata și omul beat spune adevărul, câte halucinații cu tine am avut când era sa fac greșeli, când plângeam după tine în fiecare noapte, cât ma certam cu sora mea ca nu vreau sa ma întorc pentru ca eram încăpățânată...
C:Și eu era sa îl omor pe Vlad pentru ca a zis ca ești frumoasa și o halucinație cu tine m a oprit...

Cristi 's POV :

S a întors. Dar, de data asta nu mai e rea cu mine. Nu ma urăște. Ma ridic de pe asfalt pentru ca am căzut de la interactiunea mea cu peretele. Ma uit în ochii ei. Strălucesc. Zâmbește și se apropie de mine. Nu pot sa ma mai controlez. Ma mai apropii și eu puțin de ea și o sărut. De data asta nu ma împinge. Îmi răspunde la sărut.
C:Deci, vrei sa fii iubita mea?
Ma sărută din nou.
A:Acum ai primit răspunsul?