Remember Maia

Capitolul IV

        — Deci rămâne joi la ora 4, rostește Andrew facandu-mă să îmi revin.

       Fiindcă din nou, cazusem pradă amintirilor cu ea, fără să îmi doresc asta. Am clătinat din cap, în semn afirmativ. Roşcatul nu a mai spus prea multe înainte să plece; știa că uneori, lucrurile trebuie lăsate așa.

      M-am așezat în pat, luând brățara în mână. Un întreg univers era reprezentat de o împletitura făcută din câteva ațişoare subțiri, care se puteau rupe în orice moment, dar nu o făceau. Un întreg univers, doar al meu și al ei.

          — Las-o baltă, a spus şatena înainte să deschidă ușa.

       —  Maia, am rostit și i-am prins la timp mâna. Știi bine că nu o voi lăsa să intervină intre noi.

         I-am fixat privirea cu a mea, încercând să îi arat ca sunt mai sincer ca niciodată. Ochii ei căprui au rămas ațintiți spre ai mei în continuare, până când au coborât în jos, iar corpul ei s-a lipit de al meu.

          — Promite.

      Îmi amintesc atât de clar. O alta fata pusese ochii pe mine, iar șatenei nu îi plăcea asta deloc. Avea o fire geloasa și vulcanica, pe care o puteai calma destul de greu. Cel puțin, așa era înainte. Eu a trebuit sa spun doar un singur cuvânt:

         — Promit.

      Mă simțeam de parcă eu eram un fir de ață din brățara ei, iar ea era o foarfecă tăioasă. Mă putea rupe oricând, oricum, însă când era în preajma mea, Maia devenea mai calda și înțelegătoare.

       Ei bine, nu chiar mereu.

      — Ne-am răcit, a zis ea, într-o zi în care afară ploua cu găleata.

        — Nu e adevărat, am contrazis-o.

       A bufnit.

        — Chiar nu observi? Ești la antrenamente mai tot timpul, Shor. Nu mai pot sa fac asta.

          Ăsta era unul dintre momentele în care simțeam ca ața se rupe. Mai era nevoie de doar încă o taiere a foarfecei, ca ea sa fie distrusa complet.

      — Poate ar fi mai bine să facem o pauză, a rostit cu vocea sparta.

       — Eu doar...nu pot.

        Foarfeca nu spintecase nimic. Firul era încă acolo, intact. Fusese totuși, aproape.

         Maia era impulsiva și lua decizii greșite uneori. Dar mereu eram acolo ca sa îi arat o alta cale. Niciun fir nu mai era în pericol; întreaga noastră lume era în perfecta armonie.