Capitolul VI

100 16 2
                                    


         Nu am suportat niciodată italiana și nici nu o voi suporta vreodată. Unele lucruri chiar nu se schimbă.

        În timp ce femeia din fata noastră ne citea cu mult interes niște paragrafe dintr-o carte pe care ea o găsea fascinanta, mi-am amintit de una dintre cele mai urate zile din viața mea: ziua când Maia m-a anunțat oficial ca săptămâna viitoare va fi în Miami.

        Ce e corect, e corect: semestrul se încheiase, dar eu tot nu puteam accepta. Ideea ca ea nu va mai fi aici mi se părea atât de ireala și imposibila, încât, acum ca se întâmpla, era și mai greu de suportat.

        — Trebuie sa facem ceva, am spus agitat, plimbându-mă dintr-o parte în alta.

       — Nu avem ce, a zis atingându-mi brațul.

          Amândoi am rămas tăcuți o bună bucată de timp, pana când satena a izbucnit, plângând:

         — De ce am făcut asta? Știam ca o sa ne atașam unul de altul și știam și ca ziua asta o sa vină.

       Am privat-o câteva clipe, apoi m-am apropriat de ea și am prins-o de mâini.

       — Eu nu regret nimic.

       Lacrimile au început sa îi curgă și mai puternic pe obraji, abia lasand-o sa zică:

       — O sa suferim.

       — M-Maia, am zis, nesigur. Ai fost cea mai scurtă, dar cea mai frumoasă relație a mea. Crede-mă, nu am cum sa regret ca s-a întâmplat.

       Satena stă câteva clipe și îmi analizează fața. Buza de jos îi tremura din noi, și începe sa mângâie pe par:

       — Ai fost prima mea relație.

       Adevărul era ca nu eram atât de puternic pe cât păream. Chiar nu regretam nimic, dar în interiorul meu, eram la fel de trist ca și ea. In doar câteva luni, mă făcuse să nu-mi mai pot imagina viața fără ea.

         — Shor, începe, apoi face o pauza pentru a-si găsi cuvintele. Știu ca nu ti-am spus niciodată pana acum, dar...te iubesc, rostește totul rapid. Și ultimul lucru pe care îl vreau e sa plec în Miami. Sau în orice loc departe de tine.

         Ea nu știa, dar mărturisirea ei imi făcuse mult mai mult rău. Atunci am știut ca ea va suferi. Atât de mult pe cât urma sa o fac și eu.

Remember MaiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum