Un Trup Cu 2 Suflete

"Amintiri" din Italia

Cum ziceam, am crescut in Italia o vreme dar nu m-am nascut acolo! M-am nascut in Romania doar ca la varsta de 4 ani ne-am mutat in Italia dintr-un motiv mie necunoscut si astazi dar nici ca mi-a pasat prea mult sa aflu de ce.

Eram (si inca sunt in mare parte) un copil cu capul in nori, dar mereu realizam lucrurile primul, la lectiile noi eram cel cu cele mai bune intuitii daaaaaar nu le exersam acasa si de aceea pot spune ca pana la liceu nu m-am descurcat prea bine la scoala, mai ales cu niste voci care te dispera si nu te lasa efectiv sa inveti. Cea mai oribila parte din toata scoala primara (in Italia am facut gradinita si clasele I-IV, ca apoi sa continui studiile in Romania tot din clasa a IV-a pentru ca in Italia incepi sa inveti cu un an in urma) a fost faptul ca nu reuseam sa imi fac prieteni in propia mea clasa din cauza faptului ca eram ortodox (nici nu stiam ce insemna asta pe atunci) iar parintii isi alungau copiii de mine si aproape sigur le si bagau in cap faptul ca nu trebuie sa aiba de aface cu mine pentru ca sunt "DEEEEMONUL" sau alte tampenii din astea chiar daca eu de fapt pe parcursul existentei mele am decis sa fiu agnostic (o persoana de mijloc, nici nu cred in vreo zeitate dar nici nu-i exclud existenta). Totusi am avut UN prieten si nu, nu era colegul meu de banca (colegul meu de banca mai vorbea cu mine dar cu dispret sau ma barfea dupa, se vedea ca nu voia sa stea cu mine in banca) ci din alta clasa, si el batjocorit de mai toata scoala ca si mine, dar nu din motive religioase, ci era foarte ciudat pentru ca vorbea cu plantele sau se vedea ca facand parte dintr-un RPG (joc de rol) si se prefacea ca avea nu stiu ce vraji si scria pergamene si altele intre timp ce restul se jucau cu cate o consola portabila.

Am devenit prieten cu el, "el" fiind Taddeo,un baiat cu trasaturi de "tocilar" prin stilul in care vorbea, faptul ca era foarte slab si cum era imbracat pe atunci, mereu subtire si in tema cu un joc video sau anime (desen animat japonez) ca sa nu vorbim de ochelarii albastrii destul de mari pentru el, mi-am dat seama ca nu avea nici el prea multi prieteni dar nici nu te judeca dupa cum aratai sau caracterul tau deci am vrut sa-i fiu prieten, chiar daca acum eram si mai usor de  tintit de catre restul scolii si vocile deja aparusera in mine dar nu imi pasa, intrasem si eu in jocurile lui RPG si incepusera chiar sa imi placa foarte mult! Adoram atmosfera care se tot crea in jurul nostru cand ne jucam, aproape puteai ignora restul oamenilor cum se uitau ciutat la noi.

   Am fost si pe la el pe acasa si puteam sa ma astept la ce urmeaza.. evident, si el purta o viata damnata dar psihic mi se parea perfect normal, adica nu l-am vazut vreodata cu adevarat trist sau suferind de vreo depresie dar.. cum sa spun.. nu avea tata iar mama lui era in ultimul stadiu de cancer la san si plamani (am aflat apoi ca a murit in 2014), de abia putea sa se ridice din pat asa ca Taddeo se ocupa de gatit, facut cumparaturie, plimbat cainii, curatenie si tot asa, am vrut sa il mai ajut ca pana la urma era singurul meu prieten, ca sa nu zic ca si mama lui a fost foarte fericita de aceasta prietenie, ba chiar o data s-a ridicat din pat fara sa ne dam seama, incercand sa ne prepare un ceai, a fost un moment de neuitat pentru mine, mama nu ar fi facut niciodata asa ceva si cumva aceasta actiune m-a facut sa-mi schimb simbolul.

  Probabil ati vazut ca mai ascund cate un simbol sau mai bine zis, cate un simbol care defineste fiecare "eu" din trecut dar am ajuns la unul pe care vreau sa il pastrez, ci anume un triunghi intors cu 2 linii groase si un triunghi in el separat de cel mare prin alte 2 dungi

Initial era un triunghi drept, nu intors, cu alte 3 triunghiuri in el, fiecare colorat cu o tonalitate din ce in ce mai inchisa de negru care avea mai multe sensuri, puteau fi cele 3 pasiuni care ma definesc sau cele 3 voci pe care le aveam, nici eu nu stiam bine (si NU, nu ma gandeam la triforta din The Legend of Zelda cand l-am desenat).

Pana la finalul cartii mele o sa intelegeti ce simbolizeaza fiecare dunga din ce am desenat, sau puteti sa realizati asta si mai devreme daca aveti o intuitie mai "creativa" si controvertita. Pentru mine simbolurile astea conteaza foarte mult, sunt ca un fel de.. suflet, da, sunt aspectul sufletului meu din acea perioada, simbolurile astea sunt "eu" reprezentat pe scurt.

  Revenind la viata mea din Italia, nu mai sunt multe de zis pentru ca nu am facut prea multe, copilaria pentru mine a trecut extrem de repede pentru ca ok, incercam sa cant la diverse instrumente muzicale, sa fac sport, sa... fac ceva dar din cauza ca absolut NIMENI nu ma sustinea ma retrageam la jocuri video, plans, meditat (regaseam un oarecare confort in filosofie), stat fara sa fac nimic deci timpul trecea foarte repede fara sa realizez dar mai nou uneori ma mai duceam pe la Taddeo si ne jucam cu ce mai avea el prin casa pentru ca adora lucrurile fantasy si avea arcuri, sageti, sceptre, pelerine si tot asa, avea chiar carti de vrajitorie scrise de el si se juca D&D (Dungeons & Dragons, un joc de rol de masa unde fiecare jucator isi alege un caracter iar un alt jucator mai special pe nume "GM" sau "Game Master" gandeste inceputul firului narativ si pregateste harta si inamicii, restul evolueaza odata cu trecerea timpului) saptamanal cu un grup de adulti, m-am alaturat si eu o data dar e un joc cu reguli nesfarsite pentru mine si nu reuseam sa le invat in intregime asa ca am renuntat si ma limitam la a-i vedea pe ei cum se joaca sau in a da cateva idei pentru dezvoltarea povestii, chiar apreciez jocul asta de masa chiar daca e extrem de complex si pot exista meciuri lungi zile intregi dar de obicei se face o pauza si se lasa masa de joc asa cum e pentru alta zi. Fata de un joc video, D&D este controlat de un om, povestea o alege un om, nu un algoritm din spatele unei masinarii dar ce e mai important, tot omul schimba povestea si regulile cand vrea el, creatorul poate si sa nu stie cum sa sfarseasca jocul ci sa prefere sa dezvolte o poveste pe parcurs in baza alegerilor jucatorilor pe cand un joc video ala e si asa ramane, asta m-a facut sa indragesc asa mult D&D, iti dezvolta creativitatea si imaginatia intr-un fel unic.

Ultima amintire pe care o mai am din Italia este muzica, muzica rock, cu asta am crescut, m-am afectionat de acest gen cum l-am cunoscut (prima melodie rock ascultata de mine vreodata  a fost intr-un joc demo pentru PS2 care in meniu avea melodia Paint It Black ca tema) si nici azi nu m-am lasat, muzica rock este mult mai profunda fata de cum cred restul, am zis de Roger Waters ca exemplu, el compune un stil de muzica ce te face sa stai foarte mult pe ganduri, sa meditezi asupra tot ce ti se intampla si asupra sistemului in care te regasesti, muzica pentru mine e benzina care ma face sa traiesc mai cu pofta viata, am multi cantareti pe lista pe care ii indragesc foarte tare si care m-au ajutat in viata sa trec peste niste momente extrem de dificile cum ar fi chiar si singuratatea, chiar daca nu ne-am intalnit vreodata, lor le multumesc pentru faptul ca nu m-am sinucis de cand inca eram mic, incepand cu Roger Waters pana la Serj Tankian, viziunea lor despre lume au evoluat viziunea mea despre lume.