Un Trup Cu 2 Suflete

II - Aparitia lui Furyok

   El a aparut prin urmarea unui eveniment destul de trist din clasa a VI-a.

  Am ajuns in Romania si am repetat clasa a IV-a din cauza sistemuli de il aveau italienii, din fericire aici eram putin mai acceptat in incinta scolara pentru ca nimeni nu ma prea cunostea si nu prea stiau reputatia mea jalnica incat sa mi-o alimenteze. Totusi am avut 3 probleme: primul este grasimea, eram obez, aveam vreo 82 Kg pe atunci deci veneam criticat pe aspect (conceptul meu despre aspect este foarte... diferit, adica imi place sa vad atunci cand cineva se imbraca sau are un stil diferit fata de restul, nu ca e la pas cu moda cum sunt toti; cat din punct de vedere fizic.. nu judec pe nimeni pentru ca nu alegem noi cum sa aratam plus ca cineva poate aprecia pana si cearcanele altei persoane prin simplul fapt ca pentru acea persoana cearcanele sunt simbol de mare efort ce merita apreciat), a 2-a probelma au fost vocile care ma ameteau de tare ce vorbeau in acea perioada, nu reuseam sa le fac sa taca si poate prin clasa faceam si niste gesturi ciudate si imi stricam reputatia de om normal ce nu eram; a 3-a problema este faptul ca ma invatasem sa fiu asocial si sa nu prea vorbesc, preferam sa desenez si sa fac alte lucruri ce nu necesitau munca in echipa dar un lucru am observat.. vocile devenisera extrem de agresive, prea agresive, mutarea aceea in Romania nu mi-a facut deloc bine din cauza ca fara Taddeo iar nu aveam cu cine sa vorbesc iar cu el nu aveam cum sa fac legatura. Acasa, cand eram singur in camera vocile incepeau a vorbi in locul meu, uneori cateva secunde, alte ori vocea aroganta prelua controlul si ma ducea intr-o stare de jumatate de lesin sau, cum am numit-o eu, "lesinare constienta".

   Pana sa ajung in clasa a V-a am reusit sa imi fac cativa prieteni, mai mult prietene pentru ca eu cumva ma simt mai in largul meu cu fetele decat cu baietii, niciodata nu m-am catalogat ca fiind un om "puternic" in sensul ala deci nu ma regaseam in largul meu printre ei, si in special am avut 2 prietene care ma intelegeau, dar nu puteam sa le zic despre problema mea... mereu cum incercam parca ele stiau asta, vocile, cu cat aveam o initiativa mai ambitioasa in cap cu cat incepeau sa tipe mai mult, pana sa ma ameteasca sau sa imi provoace in mod voluntar dureri de cap, nu reuseam efectiv sa scriu despre asta, vocile stiau mereu ce aveam de gand sa fac si nu voiau sa ma lase iar in clasa a VI-a am avut marea depresie care repovestita acum pare ceva aproape banal. Incepusem a iubi una din acele 2 persoane despre care vorbesc si.. ea stia asta dar ma tot refuza, din clasa a IV-a am incercat si incercat si nu a mers, pana la urma am cedat si.. nu prea mai aveam chef sa fac ceva o saptamana intreaga, intrasem aproape in post negru (chiar daca reamintesc, nu sunt o persoana religioasa) pentru ca nu mancam aproape deloc, ca sa nu zic ca in casa nici nj ma mai jucam la calculator sai desenam, in mare ma limitam in a vedea peretii camerei. Singura mea salvare de la sinucidere a fost Sorina, prietena mea cea mai buna de atunci, ea a fost singura care s-a interesat de mine si ma motiva si nu ma lasa in pace, daca nu era pentru ea din nou riscam sa ajung la pragul sinuciderii, ea m-a ajutat sa-mi regasesc scopul in viata in acea perioada si ii multumesc etern pentru asta.

  Trec zilele de la acel eveniment si sesizez ceva ciudat in mine.. anumite amintiri simteam cum lipseau, amintiri fericite, ca si cand saptamana aia a fost atat de neagra pentru mine incat mi-a aburit cateva din ele, ca sa nu zic majoritatea, mi-am schimbat usor gusturile, am inceput sa am un alt stil de viata, ba chiar mai mult de atat, incepeam sa ma scap de obezistate dar cel mai important.. au disparut acele 3 personalitati pe care le formasem (le-am numit personalitati intr-un final pentru ca in ultima vreme cand ajungeam acasa mereu se distrau in a prelua controlul, acasa traiau mai mult ele viata mea decat eu) si am crezut ca in sfarsit m-am scapat de ele, ca poate cheia era chiar faptul ca aveam nevoie de o cedare emotiva DAR la scurt timp a aparut alta pe care am numit-o Furyok, el a primit un nume pentru ca era o voce extrem de complexa, cu ganduri propii si initiative aparte, era ceva ce m-a facut extrem de curios si din vina ca stateam si o ascultam cum vorbea am trecut peste clasa a VI-a, a VII-a si a VIII-a fara sa invat mare lucru (dar macar stateam cuminte in banca). Am obervat ca si vocea asta era destul de aroganta dar nu ma asteptam ca pe viitor sa devina ceva aproape la fel de rau ca una din vocile pe care le aveam in cap in trecut.

   Dar nu e tot, au inceput sa apara si anomali fizice, muschii incepeau sa se intinda peste masura si ajungeam sa imi pot da degetele peste cap, sau, mai ales, faptul ca insasi corpul meu incepea a consuma anumite elemente fata de altele, cum ar fi faptul ca "citea" calciul drept apa in 60% din cazuri deci eu trebuie sa beau muuult mai mult lapte dar pot sta mai mult fara apa, inutil sa zic cat de des ma imbolnaveam la inceput pana cand nu isi dadu seama un doctor de anomalia asta si de exemplu acum de fiecare data cand fac analizele undeva trebuie sa le duc la acel doctor ca sa mi le restructureze sub cat consuma corpul meu de fapt. Ultima data cand am facut analizele daca le citeam pentru ceea ce scria pe foaie puteam spune ca sunt pe moarte, ba chiar si doctora aceea s-a speriat cand a vazut atat de multe valori MULT prea peste medie sau sub.