Un Trup Cu 2 Suflete

IV - Inca eram blestemat?

   Cu timpul am inceput sa imi fac prieteni (fara sa fiu eu nevoit sa ma schimb), prieteni care intelegeau prin ce treceam chiar daca nu aveau habar de Furyok (nume care cu timpul a devenit doar un nickname pe care il folosesc in jocurile mele video).
Vazut ce rezultate incepeam sa am la liceu chiar si de catre parinti am inceput sa fiu idolatrat, daca inainte nu ma bagau in seama acum parca vor sa stiu tot ce fac si pe unde merg , dar asta nu inseamna ca in mintea mea i-am iertat in totaliatate, trecutul ala e si asa ramane, viitorul nu conteaza pentru ca nu il putem manipula iar prezentul e singura clipa importanta.

   Revenind la prieteni, cu timpul am reusit sa ma imprietenesc si cu 2 persoane din liceu si cu alte 2 persoane din ALT liceu. Mai stiti cand am pomenit de Sorina? Am ajuns sa fim atat de legati incat fara sa realizez eu deja simteam ceva pentru ea si am ajuns sa fim impreuna, cu marele avantaj ca atatia ani de prietenie ne-au daruit o loialitate si o sinceritate reciproca iesita din comun, ba chiar a fost singura persoana despre care puteam sa ii zic de voci fara ca sa am dureri de cap, e foarte speciala pentru mine, m-a ajutat cu extrem de multe lucruri in viata, tot multumita ei m-am imprietenit si cu doua colege din liceul din care face parte si acum formam un fel de grup al nostru si bine, poate in viziunea altora nu sunt multi prieteni dar in viziunea mea sunt multi, foarte multi, vazut cat am trait fara prieteni si ca am crezut chiar ca eram destinat sa nu am prieteni, parca acel blestem s-a rupt.

   Ba chiar in lumea virtuala ma descrurcam mult mai bine la prieteni, internetul e locul unde poti sa socializezi fara ca nimeni sa stie cine esti deci am profitat de asta, am pomenit candva de Giuseppe, impreuna cu el ne-am deschis si un grup de prieteni digitali, cu timpul facand cunostinta si cu alte persoane, mai exact eram intr-un total de 6 persoane si pot spune clar ca sunt toti de incredere vazut ca vorbeam deja de ceva ani despre lucruri in comun, unele lucruri chiar mai adanci si macar psihic daca aveam nevoie de ajutor mereu eram dispusi unul pentru altul, acum lucrurile se mai schimbara putin si ne vorbim mai rar, unii din cauza ca muncesc, altii din cauza studiilor, dar tot ne vorbim, nu am pierdut legatura, in special Giuseppe e un prieten foarte drag mie, unul dintre cei mai buni vazut ca nu doar pasiunea pentru jocuri video, cea pentru muzica rock si cea pentru desen o avem in comun, ci si pasiunea pentru tehnologie, amandoi vrem sa devenim programatori si asta fara sa ne influentam unul pe celalalt, foarte tarziu am aflat chiar si noi aceasta pasiune in comun pe care o avem.