Un Trup Cu 2 Suflete

III- Schimbarea radacinilor?

"O zi fara arta e o zi risipita" imi tot zic.

   Aveam de ales daca sa imi pastrez suferinta acumulata de pana acum sau sa renunt la tot si sa imi reincep viata. In capul meu incepuse o criza de identitate crunta.

   Am ajuns la liceu dar cu rezultate destul de proaste, am ajuns in unul din cele mai proaste licee din zona, in viziunea mea, din cauza acestei voci care ma tulbura si atunci cand m-am decis sa invat vocea tot insista, totusi, vazand rezultatul am capatat o personalitate sumbra cu mine, macabra si aproape sadica ceea ce s-a dezvoltat in paralel cu depresia de o aveam de mic. In mintea mea parca acele cosmaruri de le aveam cand eram mic s-au intors, dar nu au mai venit ele la mine sa imi dea batai de cap si sa ma dispere ci incepeam sa generez eu aceste ganduri pentru a incerca ceva si chiar a mers.

  Ce am vrut sa incerc a fost sa vad daca daunandu-mi singur mintea cu asemenea ganduri si sa incep sa convietuiesc cu ele as fi speriat si aceasta voce cat sa ma lase putin in pace si da, chiar a mers, Furyok poate o fi el arogant si constant enervat dar in acelasi timp imi si apartine si automat vede si ce gandesc eu, chestia asta l-a alarmat pentru ca nu doar ii gandeam nervii (adica ce zicea el eu asta gandeam) ci faceam si mai rau de atat, imi imaginam cum era daca ii omoram pe toti, daca ajungeam un serial killer sau ce as fi putut sa fac cu organele altora si sangele lor, ceea ce imi era destul de usor pentru ca le-am visat de multe ori si reuseam sa mi le imaginez cu extrem de mare usurinta.

  Totusi asta nu a ameliorat problema cu a spune altei persoane despre problema mea, tot nu reuseam, tot cand aveam intentia de a spune ceva incepea sa mi se invarta capul, sa se intample orice ca si cand as fi incercat sa ma opun unei forte supranaturale mult mai puternice decat mine.

  Revenind la incercarea asta de a ma "dauna singur psihic" nu am facut-o doar de placerea de a o face, am vrut sa manipulez un pic legea karma-ului prin asta, care spune ca daca patesti ceva rau mai devreme sau mai tarziu o sa patesti si ceva bun ca sa se echilibreze balanta asa ca am vrut sa imi fac singur acest rau pentru a-mi asigura un succes pe viitor.

  Asta era ultima mea cale de a ramane tot cine sunt eu, vedeam cum aproape toti se schimbau, se... stricau in jurul meu, nimeni nu mai voia sa fie in el, toti se lasa dusi de ego cu timpul si in liceu parca predomina aroganta si cine e "mai sus", isi pierdusera toti sufletele si intrasem intr-o mica criza de identitate, nu stiam ce sa aleg pentru ca si eu disperasem, imi venea sa renunt la mine si sa ma las dus de pluripremiatul ego dar pana la urma.. nu mai era asta momentul, trebuia sa car cu mine toata aceasta suferinta si sa o evoluez in ceva mai bun, pana la urma tot o sa se intample ceva mai bun.

  Intocmai, la liecu Furyok a fost mult mai tacut si reuseam sa ma concentrez multumita faptului ca era putin speriat de mentalitatea pe care am capatat-o,a fost atat de tacut incat am observat ca reuseam sa invat muuult mai usor la materiile pe care in trecut nu le intelegeam, am ajuns chiar al 5-lea pe tara la electronice prin clasa a XI-a, puteam sa ma etichetez ca om implinit, parea totul perfect dar vocea tot era acolo, invatasem sa convietuiesc cu ea doar ca la un moment dat a prins curaj..