Un Trup Cu 2 Suflete

Relatiile din Romania

   Cand sa ajung in Romania imi zisai ca trebuie sa imi fac prieteni, ca trebuie sa profit de faptul ca numeni nu stie cine sunt si nu imi stie trecutul doar ca aveam extrem de mari probleme la partea sociala a situatiei, nu reuseam sa scot nici macar o propozitie bine pe gura fara sa ma incurc, plus ca era in romana, eu ma obisnuisem sa vorbesc in italiana. Nici faptul ca eram gras nu ma prea ajuta, in mare parte din clasa a IV-a preferam sa astept pur si simplu recreatia ca sa pot sa ma joc singur cu niste bucatele de lemn colorate, aranjandu-le in mod de obicei simetric, am preferat sa ma joc mereu cu ceva ce puteam sa fac singur vazut ca nu ma simteam pregatit sa imi fac prieteni dar cu timpul incepuse sa imi placa de o fata(da, ceva clasic) de care am zis deja in capitolul trecut si totusi am ramas prieteni o perioada, dar pe parcursul in care urmam sa fiu impreuna cu acea fata m-am imprietenit cu alta fata, Sorina, si chiar foarte mult. Bine, nu ne vorbeam chiar atat de mult cu ea pentru ca nu eram eu obisnuit sa vorbesc dar am vorbit mai mult cu ea in 2 saptamani cat am vorbit cu ai mei o viata intreaga (da, si in familie sunt extrem de tacut, vorbesc doar daca e nevoie, doar cu ea nu a fost asa) si incepuseram sa vedem lucruri in comun, sa vorbim despre ele si tot ea m-a ajutat apoi sa trec peste relatie, cand deja am fost refuzat de prea multe ori si tot ea imi stie cele mai adanci secrete si a fost prima persoana care a aflat de voci.

  Tot in Romania incepusem sa strang o relatie de prietenie cu un italian de pe un joc video, Portal 2, nu aveam cu cine sa ma joc in cooperativa asa ca tot trecand de la o persoana la alta am ajuns sa gasesc o persoana cu o engleza la fel de proasta ca a mea ca apoi sa realizez ca era italian, de atunci ne-am schimbat contactele skype, se numeste Giuseppe si cum ma jucam foarte mult la calculator si el la fel am ajuns in scurt timp sa devenim prieteni si sa ne auzim in fiecare zi pe skype. Aveam enorm de multe lucruri in comun, pe langa pasiunea pentru jocuri video era si pasiunea pentru desen si gusturile muzicale, ne nimeream in tot deci mereu aveam cate ceva despre care sa vorbim dar din pacate timpul, dupa 4-5 ani, cand a inceput liceul, ne-a separat si ne mai auzim foaaarte rar, chiar daca mi-am extins paleta de prieteni virtuali cu timpul. Viziunea mea despre prietenii virtuali este destul de simpla: daca vezi ca ar fi in stare sa iti ramana prieten si un an fara sa vrea nimic de la tine atunci clar nu e o persoana falsa, si asa a fost, increderea se castiga greu dar si atunci cand se gastiga ramane pana la capat.

   Cand sa ajung in Romania am stat doar cu bunicii mei cativa ani si lor le multumesc pentru faptul ca au fost langa mine atunci cand am avut nevoie, daca nu era pentru ei atunci eu nu as fi fost asa slab acum sau asa stabil mintal (nu zic ca sunt normal mintal dar nici ca am luat-o razna).

Parintii lucreaza ce esti, bunicii lucreaza cine esti.