Îsi deschise încet ochii, încercând să îsi ajusteze privirea cu lumina puternică.
Privi în jurul său, realizând că nu e la el în cameră. Totul era alb.
Mult prea alb.
Era la spital.
Privirea îi fu atrasă de o figură ce stătea pe un scaun, puțin mai departe de patul lui. Persoana care era pe scaun dormea, sau cel puțin asta făcea, pentru că stătea cu capul plecat.
Si era un băiat.
Si nici măcar nu stia cine e.
- Hei.
Spuse cel mai mic, încercând să îi atragă atenția acelui băiat, dar eşuă.
Băiatul ăla chiar dormea.
- Hei!
De data asta practic strigă, ceea ce îl făcu pe necunoscut să tresară si să se trezească.
Când acesta îsi ridică privirea, Yoongi îngheță.
Era fratele lui mai mare.
Hyungwon.
Panica i se instală imediat în corp, simțindu-şi obrajii umezi.
Plângea.
Nu stia de ce, dar o făcea.
Hyungwon se ridică imediat de pe scaun si veni lângă Yoongi, luându-l în brațe.
- Gata Yoongs, sunt aici. Nu mai plânge.
Însă Yoongi începu să plângă si mai tare. Îl strânse pe cel mai mare în brațe, îngropându-şi fața în bluză lui.
I-a fost dor de el. I-a lipsit.
- Unde ai fost atâta timp?
Îl întrebă printe lacrimi, strângându-i marginile hainei în pumnii lui micuți.
- Nu mai contează, acum sunt aici. Mereu voi fi.
- Asa ai spus si atunci, dar totuși - ai plecat.
Cel mare îsi lăsă privirea în pământ.
- Îmi pare rău.
Spuse aproape şoptit.
- Ba nu, nu îți pare. Dacă cu adevărat țineai la mine, nu plecai.
Îi reproșa acesta, îndepărtîndu-se de Hyungwon.
- Dar țin la tine. Esti fratele meu mai mic.
- Nu te minți singur, hyung.
- Yoongs, ce-i cu tine?
Îl întrebă cel mai mare, privindu-l în ochi.
- Sunt un om distrus.
- Ce tot vorbești acolo?
- Sunt o nulitate, hyung.
- Yoongi, stop. Nu te înțeleg.
- Mă urăsc.
Spuse cel mai mic, privind în gol.
- Nu mai vorbi prostii, îngeraş.
Yoongi râse amarnic.
- Nu sunt nici pe departe un înger.
- Pentru mine mereu vei fi, indiferent de situație.
Yoongi îl privi câteva clipe, un sentiment de furie acaparându-i corpul.
- Ce dracu vorbești acolo? Ai lipsit cinci ani si acum îmi spui aberațiile astea?
Cel mai mic țipă la celălat, totodată strangându-si pumnii.
- Yoongi ...
- Nu mă lua cu Yoongi. De ce dracului ai mai venit? Trebuia să stai dracului în clinica aia pentru totdeauna!
Țipă acesta din nou, făcându-l pe Hyungwon să îsi lase capul în pământ, câteva lacrimi căzându-i
pe obraji.
- Oh, nu-mi spune că plângi acum. Eu ar trebui să fi cel care plânge.
Hyungwon se ridică de pe pat, îndreptându-se spre usă.
- Acum iarăsi pleci?
Se opri.
- De ce să stau, dacă nu sunt binevenit?
Simți două brațe îmbratişându-l pe la spate.
- Nu pleca.
- Yoongi ...
- Sunt un idiot.
Hyungwon se întoarse către cel mai mic si îl luă în brațe.
- Ba nu esti, îngeraş. Iar cei ce te-au adus în halul ăsta, promit că o să îi distrug.
- Hyung...
- Oh Sehun si Jung Hoseok vor plăti pentru asta.
Yoongi îsi mări ochii, confuz.
De unde stia ?
