Flashback
- Tot nu ai de gand să vorbești, păpușă?
Băiatul îl privi cu frică în ochi, incapabil să scoată o vorbă. Era mult prea speriat de cel ce se afla în fața sa.
- Te-am întrebat ceva, javră!
De data acesta strigă, ridicând mână, pregătit să îl lovească. Însă Hoseok imediat îl privi, fără ca să se gândească prea mult. Nu pentru asta au venit aici.
- Minhyuk, nu fă asta. E doar un copil. El nu vinovat cu nimic.
Roșcatul spune aproape șoptit, strângând ușor mână celuilalt. Nici el nu știa de ce face asta, însă o mică alarmă în cel mai ascuns colț al creierului îl bătea pozitiv pe umăr.
- E doar un copil? E fratele unei javre, deci nu e mai presus cu nimic.
Hoseok înghiți în sec.
- El nu e Hyungwon.
Încercă el să îl convingă, însă Minhyuk era de neclintit.
- Stiu, e Yoongi. Chae Yoongi.
- El nu e Chae, e Min.
Cel mai mare strâmbă din nas. Minhyuk urăște când nu are dreptate sau când e corectat de cineva.
- Și ce contează asta? Stai un pic, de unde stii tu asta, Hoseok?
Roșcatul pufni pe nas. Situația devine din ce în ce mai penibilă.
- Nu mai contează.
Minhyuk îl privi cateva clipe, ca mai apoi să fie întrerupt de o ușă trîntită de perete. Toți cei prezenți în cameră și-au întors privirea spre sursa zgomotului.
Lui Minhyuk îi apăru un zambet diavolesc pe față.
- Măi măi, cine a venit. Însăși prințesa mult așteptată ne-a onorat cu prezența ei.
Hyungwon îi privi cu ură pe cei doi, mâinile strânse în pumni. Era gata să îi ia la bătaie pe cei doi, doar din simplul fapt că aceștia l-au atins pe Yoongi.
- Ce cauți aici?
Minhyuk râde, îndreptându-se cu pași mici spre Hyungwon.
- Nu e evident ? Pe tine te-am căutat, păpușă. Știi, fratele tău nu e prea vorbăreț. E plictisitor. Dar tu nu ești plictisitor, nu?
Celălalt înghiți în sec. Tensiunea din aer nu miroase a bine.
- Pleacă, Minhyuk. Ți-am explicat destul de clar că nu mai vreau să fiu cu tine.
Hyungwon spune destul de clar, mirându-se de faptul că vocea nu îi tremura nici măcar un pic. Deși încerca din răsputeri să-și păstreze calmul.
- Și eu ți-am spus clar că nu accept ca tu să te desparți de mine. Te-ai comportat urât, babyboy. Vei fi pedepsit.
Hyungwon și Yoongi au scos un sunet ciudat în același timp, sentimentul de vomă apărând imediat la auzul vorbelor lui Minhyuk. Hoseok se abținea să nu râde. Până și lui i se părea penibil comportamentul lui.
- Nu vorbi prostii și pleacă din casa mea până nu am chemat poliția.
- Plec după ce o să mă distrez un pic.
Îi spuse cu un zambet mișelesc, Hyungwon privindu-l confuz. Minhyuk le făcu semn din cap la două matahale. Hyungwon se simți ridicat pe sus, apoi aruncat în pat. Încheieturile i-au fost legate cu ceva aspru, astfel fiind imobilizat.
- Ce tot faceți? Lasați-l pe hyung în pace!
Yoongi țipă, ridicandu-se de jos. Încercă să îi de-a la o parte pe cei doi, dar imediat a fost prins de către două brațe puternice. Hoseok îl ținea strîns în brațe, în timp ce Minhyuk începu să îl dezbrace pe Hyungwon, mai mult rupîndu-i hainele. Chiar nu a vrut să asiste la așa ceva, dar a fost nevoit sau mai bine spus amenințat să o facă.
Ochii lui Yoongi s-au mărit atunci când înțelese ce avea de gând Minhyuk să facă, începand să se zbată și să țipe.
- Nu-l atingeți! Lăsați-l în pace! Nu-i faceți rău!
Minhyuk scoase o seringă cu ceva suspect în ea, injectând-o în venele lui Hyungwon. Hyungwon începu să vadă steluțe, lucrurile din jurul lui începând să se învârtă și să se blureze. Începu să îi amorțească tot corpul. Nici nu mai putea să gandescă lucid.
- Îmi pare rău, Yoongi. Îmi pare atât de rău.
Hoseok șopti, însă aceste vorbe nu au fost auzite de nimeni altcineva decât el însuși.
Era prea tîrziu.
Minhyuk îl privi satisfăcut, apoi își incepu planul său de distrugere. Yoongi rămase stană de piatră, privind traumatizat la scena din fața sa. Lacrimile îi curgeau șiroi pe fața sa.
Era distrus.
Fratele său era dsitrus de un psihopat în fața ochilor săi, iar el nu putea să facă nimic. Yoongi simți un nod în stomac, apoi camera învârtindu-se împreună cu el. Clipi de cateva ori din ochi, apoi căzu incoștient la pămînt.
